Mai spune-mi acum ce n-am înţeles, cât pașii mai trec peste vechile noastre urme și pomii, în dulcele florilor parfum, încă mă mai ademenesc. Râsu-ți îmi mai vibrează în urechi... dar tot mai rar, pe sărite. Și-atunci mai mereu mă-ntristez c-am pierdut cele două octave iubite. Le caut, le strig pe-al lor nume de scenă. … Continuă să citești Octave de mai…
