Urme

Urme... De gânduri. De dor. De noi amândoi rătăciţi undeva în clandestinul și nesigurul trecut, din care-mi revii uneori rătăcind ca o umbră, înaintând șovăielnic de teamă să nu te risipești în toate punctele cardinale și să te rezumi la un punct. La punctul aruncat în repezeală la sfârșitul frazelor din scrisorile tale regăsite într-un … Continuă să citești Urme

Când timpul te uită…

Când timpul te uită ai vrea să îi reamintești c-ai obosit, că ești pregătită pentru marea trecere, mai bine tu... Așa gândea în timp ce înainta cu pași mărunți și nesiguri. Ghetele se scâlciaseră și își pierduseră demult culoarea, iar spatele o durea tot mai tare. Câţi ani avea? Dumnezeu știe. Poate 90, poate mai … Continuă să citești Când timpul te uită…