Contele de Monte Cristo – ficțiune și adevăr

Foto:amazon.com

Generații după generaţii au fost cucerite de suferințele și răzbunarea lui Édmond Dantès, eroul scriitorului Alexandre Dumas tatăl, tânărul care cade pradă uneltirilor unui contabil invidios (Danglars), unui amorez catalan (Fernand Mondego) şi unui procuror corupt (Gérard de Villefort). Judecat pentru trădare este condamnat la închisoare, iar pedeapsa o va ispăşi la Chateau d’If unde va fi întemnițat 14 ani. Aici îl va cunoaște pe abatele Faria de la care dobândește multe cunoștințe și secretul comorii familiei Spada. Evadarea din închisoare şi metamorfozarea în contele de Monte Cristo au drept scop răzbunarea împotriva celor care s-au folosit de el și l-au condamnat pe nedrept.

În realitate Alexandre Dumas a fost captivat de povestea unui cizmar din Nimes, Pierre Picaud. Trei prieteni invidioși pe relația amoroasă a cizmarului cu o femeie bogată îl denunță autorităților ca fiind spion englez. Este condamnat la şapte ani de închisoare în fortăreața Fenestrelle. În timpul detenției îl cunoaște pe Padre Torri, preot italian, care îi lasă o sumă mare de bani moștenire. Odată eliberat, Picaud pune la cale un plan sângeros de răzbunare împotriva celor trei „prieteni”: Loupian, Solari şi Chaubard, pe care îi ucide cu mâna lui.

Fortăreața Fenestrelle este denumită și Marele Zid al Alpilor.

Foto:omofon.com

Din 1999 a devenit simbolul provinciei Torino, are trei fortificații complexe unite prin celebrele trepte acoperite.

În romanul Contele de Monte Cristo, Alexandre Dumas amintește de fortăreața Fenestrelle când abatele Faria îi mărturisește lui Édmond Dantès că a fost adus la Chateau d’If de la Fenestrelle, unde a fost întemnițat.