În România nu trebuie să te mai mire nimic. Nici atunci când un criminal "plimbă" de luni bune pe anchetatorii care nu au suficiente probe pentru a-l trimite în judecată, deși una dintre victime le-a oferit telefonic multe indicii. Criminalul a fost atât de mediatizat, încât ajunsese să dea indicații anchetatorilor asemeni unui regizor experimentat. … Continuă să citești Te mai miră?
Etichetă: #blog
Așa cum scriam într-un alt articol, 2020 nu a început deloc pașnic pentru unii. Să fie alinierea planetelor de vină? Este anul lui Marte? Habar n-am. Eu zic că, mai degrabă, oamenii au probleme. Agitat început de an. Americanii amenință (după uciderea lui Soleimani), dar nu este pentru prima dată, iranienii amenință (și la ei … Continuă să citești 2020 (2)
Oriunde veţi întâmpina Anul Nou, în 2020 toate visurile și dorințele să vă devină realitate! https://youtu.be/fcyi5TFHhmg
După atâtea sarmale, perișoare, fripturi și cozonaci, ne vine ideea să ieșim la o plimbare prin Târgul de Crăciun. Pe cum ne apropiam de Piaţa Mare, îmbulzeala era tot mai mare. Și eu care credeam că de la deschiderea de pe la jumătatea lunii noiembrie a mai scăzut interesul. Mulţi vizitatori, mulţi sibieni. Se pare … Continuă să citești La o plimbare prin Târgul de Crăciun
În seara aceasta Sfântă gândiţi-vă la persoanele speciale din viaţa voastră și haideţi să colindăm împreună! Ceata "mică" de Piţărăi din Sibiu: https://youtu.be/93Tt85ajRNI Ceata de Piţărăi, elevi din școlile sibiene: https://youtu.be/15gyaMOnI0E Peste câteva ore voi pleca la colindat, dar nu înainte de a vă face o urare: Bogăție să aveţi, Sănătate pentru toţi, Iar la … Continuă să citești Haideţi să colindăm!
N-aș fi vrut să scriu despre ei, dar uneori, când nu te aștepţi, îţi ies în cale sau drumurile se intersectează, iar tu, ce poţi face (?), scrii. Așa m-am hotărât să scriu despre o anumită categorie a oamenilor de afaceri apărută după '89. Îmi cer SCUZE celor de bună calitate pe care i-am întâlnit, … Continuă să citești N-aș fi vrut
Când timpul te uită ai vrea să îi reamintești c-ai obosit, că ești pregătită pentru marea trecere, mai bine tu... Așa gândea în timp ce înainta cu pași mărunți și nesiguri. Ghetele se scâlciaseră și își pierduseră demult culoarea, iar spatele o durea tot mai tare. Câţi ani avea? Dumnezeu știe. Poate 90, poate mai … Continuă să citești Când timpul te uită…
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.