Pădurile cad continuu, iar animalele vin peste noi

Din ceea ce urmează să scriu nimic nu este de dorit, dar continuă să se întâmple. Pădurile virgine din România sunt distruse fără milă. Totul a început cu retrocedările, mai mult sau mai puțin legale, către anumiți moștenitori care aveau în spatele lor influenți oameni de afaceri binecunoscuți și politicieni voraci. Firmele austriece care au inceput defrișările au fost printre primele. Apoi au urmat altele… Rând pe rând cad pădurile României, imaginile dezolante împânzesc internetul, realizatori de televiziune iau atitudine, ONG-urile protestează.Dar totul pare să fie zadarnic. Fotografiile de mai jos nu-mi aparțin, dar n-aș fi putut exprima dezastrul fără ele. Foto:geografilia.blogspot.com, dcnews.ro, adevarul.ro, gandul.info,stiri.tvr.ro, radiocluj.ro Nu se fac reîmpăduriri, iar utilajele continuă să înainteze. Câți dintre cei care au semnat astfel de contracte păguboase pentru România au fost trași la răspundere ? Puțini, iar pedepsele lor sunt prea mici pentru cât rău au făcut. A urmat exodul animalelor sălbatice. Dacă le-ai distrus habitatul, trebuia să te aștepți la asta. S-au apropiat de localități, chiar și de orașe mai mari. Vezi Brașov și localitățile de pe Valea Prahovei. În timp ce scriu îmi amintesc de tristul episod de acum câţiva ani când un pui de urs a ajuns până în centrul Sibiului. Și atunci,ca și acum susțin că cei trimiși să-l captureze au fost niște nepricepuți, altfel n-ar fi împușcat animalul, ci l-ar fi tranchilizat. Este foarte adevărat că și lipsa de educație a cetățenilor i-a atras spre orașe. Aruncatul resturilor menajere pe oriunde, neridicarea la timp a deșeurilor de către firmele de salubrizare sunt două dintre cauzele care au condus spre acest fapt nedorit, principala cauză rămânând totuși distrugerea habitatului animalelor. Mulți bani intră, de ani buni, în buzunarele unor oameni iresponsabili ahtiați de câștiguri rapide, care nu se gândesc la natură, nu se gândesc la semenii lor, la moștenirea pe care o lasă copiilor. Ce a mai rămas din pădurile virgine ale României ? Ce va mai rămâne din fauna sa? La aceste întrebări ar trebui să raspundă în solidar politicienii și oamenii de afaceri.

Facebook, un fenomen dorit sau nedorit

   
Povesteam astăzi prietenei mele că îl admir pe co-fondatorul Facebook, Mark Zuckerberg, pentru viziunea în crearea imperiului Facebook. M-a sfătuit să vizionez The Social Network. Nu știu cât de reală este acțiunea filmului și cât e ficțiune, dar o idee îmi stăruie în minte. Facebook este un lucru dorit sau nedorit ?

    Că este dorit nu am nicio îndoială, altfel de ce ar avea atât de mulți utilizatori ? De câte ori pe zi intrați pe Facebook ? Nu sunt lupul moralist. Și eu fac la fel. Ba am și două conturi, că unul nu-mi ajungea. Glumesc, desigur. Cine poate nega rolul acestei platforme ? Aici îți găsești prieteni, aici îți găsești mărcile de îmbrăcăminte preferate, de încălțăminte, de electonice, muzica preferată, evenimentele de care ești interesat… Ce nu găsești pe Facebook ? Aici au conturi firmele, ba chiar și instituțiile. Suntem cu toții o armată, armata Facebook. Obama a câștigat alegerile datorită acestei platforme. Ea i-a reunit pe simpatizanții președintelui american. Dacă ne-am apleca urechile la ce spune media și căștigarea alegerilor prezidențiale de către Iohannis se datorează Facebook-ului. Revenind în prezent, convocarea la acțiunile de protest din întreaga țară prin Facebook se face. Recunosc că el este convocatorul meu de fiecare dată. Copiii își găsesc părinții despre care nu mai știau nimic sau pe care, poate, nici nu i-au cunoscut, câteodată poliția găsește infractorii nevigilenți, iar organele fiscale pe contribuabilii rău platnici. Prin urmare, trebuie să recunoaștem că are o influență socială și politică uriașă.

    Dar Facebook ne dă fiori și temeri. Pe considerentul că este dorința ta să fii utilizator, la crearea contului îți cere datele personale: nume, data și locul nașterii, studii absolvite, locul de muncă, email,  ce cărti ai citit, ce filme ai vizionat, ce muzică îți place. Desigur, unele date pot fi private pentru alți utilizatori, dar ele sunt stocate în baza de date a acestei aplicații, în imensa memorie Facebook. Nu o dată s-a întâmplat ca schimbănd politicile de confidențialitate date private să devină publice, încălcând dreptul fiecăruia la intimitate. Aplicația știe tot ce vizualizează utilizatorii săi. Intri o dată pe o ofertă de bunuri și servicii, că ai dat like sau nu, vei primi tot timpul noi oferte de la site-ul respectiv. Asta nu se poate numi manipulare, chiar și în subconștient ? Este ajutor sau ingerință ? Nu mai vorbesc despre imensul scandal în care a fost implicată compania Cambridge Analytica, care sub pretextul unui sondaj online, o înșelătorie de altfel, a accesat ilegal datele multor utilizatori. A fost implicată în campania președintelui Donald Trump și pro-Brexit. E adevărat că s-au luat măsuri împotriva acestei companii, dar dacă nu s-a învățat nimic din asta, oricând lucrurile s-ar putea repeta.

    Ideea este că Facebook pe viitor trebuie să asigure o protecție mai bună a datelor utilizatorilor. Dar și utilizatorii ar face bine să fie mai vigilenți și să nu mai permită cu atâta ușurință altor aplicații de pe Facebook să aibă acces la datele lor private și la datele prietenilor din listă.

     Acestea fiind spuse la oră de noapte, când vin cele mai bune idei, sper ca Zuckerberg să nu-mi blocheze conturile. Oricum îl admir pentru ceea ce se cheamă FACEBOOK, o mare organizație.

    

Târgul de Crăciun din Sibiu



    Nu-i așa că abia ați așteptat deschiderea Târgului de Crăciun?  Și nu numai noi sibienii, ci și cei din județele vecine au venit. Jumătate de oraș paralizat de traficul infernal, taxiuri insuficiente, îmbulzeala cu care începem să ne obișnuim atunci când vine vorba despre acest eveniment.
Știam că anul acesta va fi o noutate. În locul falnicului brad natural în Piaţa Mare a fost instalat un brad confecționat din aluminiu cu inserții luminoase LED. Desigur, cârcotașii au început să comenteze că nu e natural, că la cei 11 metri ai lui este prea mic, că nu e amplasat unde trebuie, că e o glumă, că nu se mai ţine cont de tradiție. Într-un cuvânt că ne face orașul de rușine.
Eu personal apreciez această inițiativă. Consider că era momentul ca autoritățile să dea un semnal în sensul înlocuirii bradului natural cu unul artificial.

Nici nu arată atât de rău dacă este luminat! Cu aprinsul luminiţelor a fost mai greu. Știți, printre altele, ce apreciam la Iohannis?  Punctualitatea. Actualul primar nu excelează la acest capitol. Așa că o piaţă plină a așteptat numărătoarea inversă care nu mai începea, deși era trecut de ora anunțată

În rest, ca și în anii trecuți, căsuțe cu dulciuri, cadouri,  langoși, vin fiert, produse tradiționale din carne de porc. Atmosfera de Crăciun a fost completată de acordurile la nai ale lui Radu Nechifor și de vocea inconfundabilă a Paulei Seling.  Nu am uitat de patinoar. Nu este o noutate, doar că în ultimii ani se renunțase la el.


    Dar să nu fiu răutăcioasă, în Piaţa Mare mirosurile de langoși fierbinţi și de vin fiert cu scorțișoară și lămâie îți stârnesc nostalgia copilăriei și îți reamintesc că sărbătorile de Crăciun se apropie.

Fotografiile și filmările din acest articol sunt din arhiva personală și nu pot fi folosite fără acordul meu expres.

Gelozia – trăire, sentiment sau boală

    În seara asta mi-am ales o temă complicată. Încadrați-o voi unde vreți, la dorite sau nedorite. Nu sunt psiholog și nu voi aborda acest subiect din perspectiva unui specialist, ci a unui amator căruia îi place să analizeze comportamentul uman. Cine spune că nu a fost niciodată gelos minte. Deopotrivă, femei și bărbați am trecut prin această stare. Întrebarea este unde putem încadra gelozia.

    Trăirea, spune dex-ul, este o experiență sufletească, este cunoașterea realității pe baza experiențelor psihice, subiective. 

    Sentimentul este un simțământ, o afecțiune, un proces afectiv uman care exprimă atitudinea omului faţă de realitate, mai complex decât emoția.

Boala, printre altele, este un proces patologic care afectează organismul, este o modificare organică sau funcțională a echilibrului normal al organismului.

    Până aici n-am făcut decât să scriu niște definiții. Greul de acum începe. Natura umană este foarte complexă, iar gelozia îmbracă diferite forme. Veți spune că gelozia se raportează la iubire. Că dragostea vine la pachet cu gelozia. Oare?  Așa să fie? Păi, când ești îndrăgostit, nu vrei pentru persoana iubită tot ce-i mai bun, nu vrei să-i pui lumea la picioare?  Gelozia nu face decât să-i limiteze lumea, nu face decât să o închidă într-un turn de fildeș unde trebuie să stea ferecată cu multe lacăte. Degeaba îi oferi toate comorile, mirajul va trece repede, lanțurile vor deveni tot mai grele, gândurile mai apăsătoare și nu va dura mult până va simți nevoia de libertate. Deci credeți că gelozia este un sentiment? Eu zic că nu. Iubirea este, dar gelozia, nu. Când cineva spune ești doar a mea  cum interpretaţi ? Pe lângă pronumele posesiv mea mai folosește și adverbul cu sens restrictiv, limitativ doar. In iubire partenerii sunt egali, nu există stăpân și sclav. Atunci gelozia este o trăire?  Presupun că da. Este o trăire dacă este controlată. De fapt, cred că este lipsa de încredere în partener, dar mai ales în propria persoană. Scăpată de sub control, gelozia se transformă într-un monstru în stare să devoreze tot ce iubirea a clădit, pustiind și pârjolind sufletul. Atunci ea se transformă în boală producând suferință de natură psihică.

    Poate fi controlată gelozia ? Depinde. Depinde de puterea fiecăruia de a privi în interiorul lui, de analiza cât mai obiectivă a tot ce găsește acolo ascuns prin cotloane și nu în ultimul rând de dialog. Unii ar mai adăuga și educația și ereditatea.

    Așa cum vă spuneam subiectul acesta este foarte complex, dar sper că am reușit să aștern pe hârtie toate ideile. Mâine, promit, vom avea un subiect mult așteptat. Până atunci e secret.

Metallica și Poșta Română Dorite și nedorite

    În sfârșit m-am hotărât să scriu primul articolul. De ce dorite și nedorite ? Pentru că viața ne oferă și una și alta. Acest lucru se va vedea și din ce voi scrie în continuare.

    Ar trebui să vă spun că muzica, în special rock-ul, pentru mine, este mai mult decât un hobby, este o pasiune. Nu cred că vă imaginați cât de încântată am fost în momentul în care am aflat despre Metallica Worldwired Tour 2019.

Ei, da!  Era un eveniment mult dorit și așteptat de mine. După ce am cumpărat biletul am aflat că în prețul lui era inclus și un dublu album, Hardwired…To Self-Destruct. Și pentru că nu doream varianta descărcată de pe internet, am revendicat pe un anumit site albumele fizic. Mi s-a răspuns că trebuie să aștept cel mult 28 de zile până la livrarea coletului.

    Apoi a urmat perioada de așteptare. Și am așteptat, am așteptat… În fiecare zi spionam cutia poștală sperând că voi deschide și voi găsi avizul. Dar zilele treceau și ce-mi doream nu apărea. Au trecut cele 28 de zile și…nimic.

    Atunci m-am hotărât să merg la oficiul poștal de cartier să văd ce se întâmplă. Ce a urmat m-a umplut de nervi și de disperare că trăiesc într-o ţară în care nu suntem respectați, iar drepturile ne sunt călcate în picioare de oricine.

    Am explicat doamnei de la ghișeu, foarte amabilă de altfel, că aștept de aproape o lună un colet extern, dar în tot acest timp n-am primit niciun aviz poștal. După cum vă spuneam doamna, cea amabilă, a verificat și la un moment dat a exclamat: Bine că ați venit, că ar fi trebuit să-l returnez !  Astăzi am scris câteva zeci de avize urgente pentru cei care n-au ridicat coletele.

I-am explicat că l-aș fi ridicat, dacă factorul poștal mi-ar fi lăsat măcar un aviz, că nu se întâmplă asta pentru prima dată, că acum câteva luni, deranjată de faptul că nu am primit niște scrisori cu documente importante, l-am reclamat pe factorul poștal. Știți ce mi-a răspuns ? Degeaba l-ați reclamat. Salariile sunt mici și nu are cine să-i înlocuiască.

    Măi oameni buni, în ce ţară trăim? Pentru serviciile pe care ar trebui să le facă (și nu le fac), Poșta Română încasează taxele de la clienți. Nu mai vorbesc de prejudiciul pe care ni-l produc lipsindu-ne de niște bunuri sau documente, precum și de angajarea altor cheltuieli. N-au auzit de drepturile clienților de bună credință ? Ei, nu ! Dar nu le pasă ! Cum nu le pasă multora. 

Acesta este evenimentul nedorit din acest articol. Sunt convinsă că mulţi dintre voi ați avut cel puțin o experiență neplăcută cu  Poșta Română. Îmi cer scuze persoanelor oneste și responsabile care mai lucrează în această companie, dar, din nefericire, nu sunt puțini cei care cred că pot lua salariul ( așa mic cum e ) fără a-și îndeplini obligațiile de serviciu.

    Am să închei acest articol într-un mod optimist având norocul să-mi ridic albumele. Doar norocul m-a ajutat !