doritesinedorite

De când a venit la guvernare, de altfel cea mai slabă guvernare de după ’89, alianța asta a acordat toată atenția unei anumite categorii de cetățeni: infractorii (din închisori și din afara lor). Cum justifică faptul că de la „ordonanța 13” încoace preocuparea lor constantă este să „îndrepte nedreptățile” prin dezincriminarea unor infracțiuni, prin reducerea unor pedepse, prin punerea în libertate mai repede a celor condamnați ? Aruncând totul pe seama deciziilor Curții Europene a Drepturilor Omului.

De la ce a pornit totul ?

De la un condamnat la 12 ani de închisoare pentru infracțiunea de viol, în care victima avea 13 ani şi 11 luni. Numele lui este Laviniu Moşmonea. Acest Moşmonea s-a plâns la CEDO de condițiile „inumane” din pușcării, iar Curtea Europeană a sancţionat România. A urmat un val de plângeri la CEDO, iar Curtea a atenționat România că nu respectă drepturile omului. Şi, în loc să se ia măsuri în acest sens prin extinderea penitenciarelor (dacă altele nu sunt în stare să construiască), parlamentarii noştri au votat legea recursului compensatoriu. „Lucru bine gândit”, nu le putem oferi condiții mai bune în închisori, atunci îi reducem numeric. Și cum facem asta? Îi punem în libertate. Însă, nu au vrut să ţină cont de faptul că în scurt timp mulţi dintre ei se vor întoarce în penitenciare, iar măsura luată nu ajută România în faţa organismelor internaţionale.

Efectele acestei legi ?

Aproape 9000 de infractori periculoși condamnaţi pentru omor, tâlhărie, viol, răpire, trafic de persoane şi alte infracțiuni săvârșite cu violență, dar şi deţinuţi „VIP” sunt puşi în libertate. Ce a urmat? Mulţi condamnaţi, sub pretextul diverselor motive (apropierea de casă, situația familială), solicită să execute pedepsele în închisorile cu condiții improprii de detenție, lesne de înțeles de ce, pentru eliberarea mai rapidă şi pentru despăgubirile primite.

Ordonanță de urgenţă sau lege?

După recursul compensatoriu aleșii s-au gândesc la amnistie şi graţiere. Ex-ministrul de justiție Florin Iordache ne spune într-un interviu că ele sunt necesare pentru ca România să nu mai fie sancţionată la CEDO. Din nou se folosesc de CEDO. El mai susține că „detinuţii din penitenciare nu au greșit atât de mult ca să îi condamnăm la moarte. (…) Ministrul justiției poate să construiască peste noapte penitenciare ?(…) PSD-ALDE are şi această obligaţie, să repare nedreptățile”. Altfel spus, pe unii i-am eliberat, pe alții să-i facem scăpaţi.

Și așa a apărut conflictul dintre Tudorel Toader și Liviu Dragnea, dar și dintre Uniunea Europeană și guvernarea PSD-ALDE.

Nedreptățile împotriva noastră, a cetățenilor cinstiți, cine se obligă să „le repare” ? Voi, cei care de mai bine de doi ani, guvernaţi numai pentru și în folosul infractorilor, voi, cei care după ce aţi eliberat din închisori răufăcători periculoși, dar și politicieni corupți, iar acum vreţi să-i faceți scăpați pe cei care urmează să intre la pușcărie, ne mai insultaţi mult ? Vă mai folosiți mult de deciziile CEDO ca să daţi credibilitate acțiunilor voastre îndreptate împotriva justiției ? Victimelor, familiilor lor, nouă tuturor, când ne veţi cere iertare pentru tot ce aţi făcut în acest răstimp ? Credeți că veţi guverna la nesfârșit? Mai bine construiți niște penitenciare…s-ar putea să fie nevoie.

Surse imagini:adevarul.ro și masapresei.ro