Bun venit acasă campioanei de la Wimbledon!

Știu că toată lumea a scris ceva despre victoria Simonei Halep.

Am să vă spun cum am trăit eu această victorie. Înaintea finalei feminine, de la Wimbledon se transmiteau încontinuu comentarii ale jucătorilor de tenis consacrați, precum John McEnroe sau Boris Becker ori Chris Evert. Niciunul nu-i dădea vreo șansă Simonei în faţa Serenei Williams. Știam că și publicul o aprecia pe americancă. Simona pleca cu acest handicap și era nedrept. Aveam o singură speranţă gândindu-mă că este mult mai rapidă decât masiva Serena, care, să fim drepţi, este tehnică și are lovituri năprasnice. Nu sunt mare cunoscătoare a tenisului de câmp, dar nu e greu să apreciezi ce vezi.

Întrebată de reporter cine ar vrea să o reprezinte dintre cele două ducese din familia regală aflate în tribună, Simona, știind de prietenia dintre Serena și Meghan, ducesa de Sussex, a răspuns că ar fi mândră să fie reprezentată de Catherine, ducesa de Cambridge. Și Kate Middleton a fost, la rândul ei, încântată. Așa se explică faptul că după meci a coborât să o felicite.

Cum a fost jocul Simonei? Fenomenal! Nu-mi venea să cred ce văd. Simona era relaxată, acoperea bine întreg terenul, iar Serena părea depășită și obosită.

Englezii au calculat trei greșeli ale Simonei pe tot parcursul jocului. Câte a avut Serena, nu m-a mai interesat.

Și atitudinea publicului s-a schimbat, care a aplaudat-o pentru reușitele sale, văzând jocul extraordinar al Simonei. Nu știu dacă până la Wimbledon 2019 Serena Williams a fost învinsă atât de categoric (6-2, 6-2) și într-un timp atât de scurt (56 de minute), dar știu că Simona a demonstrat tot ce poate în acest meci.

Bun venit, Simona, campioana de la Wimbledon!

Sursa foto:digi24.ro

O altfel de familie

Vă voi prezenta „micuții” cu care locuiește fiica mea. Ei alcătuiesc o familie colorată și plină de viață.

Trebuie doar să mă hotărăsc cu cine să încep.

Bonnie este maidaneza adoptată din România. A fost șansa ei la viaţă. Într-un articol mai vechi am povestit prin câte a trecut înainte de a ajunge în Anglia.

Doi uriași din rasa Dog German sau Marele Danez (până se hotărăsc dacă sunt germani sau danezi): Rogue (arlechin) și Walter (cel negru).

Paznicul turmei, un frumos și expresiv Border Collie, Finn.

Micuții Pomeranians Columbo cel mândru (zis Binu) și Judy cea isteață (și neagră).

Labele din apropiere sunt ale lui Rogue. Așa puteţi aprecia mai bine mărimea micuței Judy.

Credeți că am terminat? Nuuu.

Papagalul gri african, doamna George, dar care răspunde și la numele de Gică. De ce George? Pentru că la început nimeni nu știa dacă-i băiat sau fetiță.

Iar ea este un simpatic dragon bărbos. O cheamă Lemmy.

Voi încheia lista cu Peanut, cel care până nu demult, trăind printre câini, se credea câine.

Ordinea în care i-am prezentat nu are nicio relevanță, fiind îndrăgiţi în egală măsură.

O familie foarte numeroasă, fără să mai pun la socoteală găinușele (cărora le-am dedicat un articol) și iepurașii.

Toate fotografiile din acest articol sunt din arhiva personală și nu pot fi folosite decât cu acordul meu expres.

„Apa face bine la bătături, Eugen”

Descopăr o relație tot mai bună între conducerea PSD şi presă, Viorica Dăncilă având inițiativa invitării ziariștilor la plimbarea pe plajă.

Uite, aşa se face că, după deschiderea taberei ARC de la Sulina dedicată copiilor români care locuiesc în afara granițelor României, premierul, ministrul de finanțe si secretarul general al PSD şi-au făcut timp şi de distracții. Dancilă şi Teodorovici au jucat tenis de masă, apoi au decis să facă o plimbare pe plajă, însoţiţi de presă.

Probabil remarca lui Mihai Fifor, secretarul general PSD, va rămâne antologicăApa face bine la bătături, Eugen„. Nu cunosc dacă domnul Orlando, candidat la preşedinţie, are probleme cu bătăturile şi nici dacă i-a făcut bine apa, dar nu mă pot abține să nu remarc încercarea de „umanizare” a liderilor pesedişti.

Şi, poate că sunt cârcotașă, dar partida de tenis mi s-a părut praf aruncat în ochii presei, deci şi ai noștri, să vedem cât de bine se înțeleg ei şi cât de uniţi sunt. Ca un sfat: cred că dădea mai bine, dacă Viorica s-ar fi echipat sport, cu o bluză şi o „fustiță” albă.

Dar cea mai ilară situație mi s-a părut plimbarea pe nisip cu sandalele în mână, îmbrăcată într-un adevărat „halat”, căci eu nu pot numi altfel acel obiect vestimentar, deşi unii l-au socotit kimono. Păi, de ce ar fi îmbrăcat premierul ziua, în amiaza mare, pe plaja de la Sulina, un kimono? În ţara soarelui răsare, de unde provine, această vestimentație se poartă la anumite ceremonii.

Rămân la ideea mea, mai bine se îmbrăca sport, ar fi fost mai firesc așa. Eu am văzut în fotografii o gospodină, într-un halat lung până la pământ, înflorat, mergând desculță pe nisip. Dar, cum spuneam, poate sunt eu cârcotașă.

Sursa foto:digi24.ro şi observator.ro

Natural History Museum London

Muzeul de Istorie Naturală din Londra este unul dintre cele mai mari muzee din lume de istorie a naturii, iar accesul vizitatorilor este gratuit.

Clădirea a fost proiectată de Alfred Waterhouse în stilul german românesc și este cunoscută sub numele de clădirea Waterhouse.

Deși colecțiile au fost mutate din anul 1883 în această clădire, muzeul devine de sine stătător, separat de British Museum, în 1963.

Când am vizitat pentru prima dată muzeul, în anul 2008, în sala centrală te întâmpina un schelet de Diplodocus. Acum am constatat că a fost înlocuit cu un schelet uriaș de balenă, care este suspendat, permițând accesul mai multor vizitatori.

În sala centrală, la loc vizibil, este statuia lui Charles Darwin.

Imagini din această uriașă încăpere.

Secțiune a unui sequoia gigant.

Detalii arhitecturale

Tot în această sală este scheletul unui mamut.

Colecția scheletelor de dinozauri aflată în Sala Dinozaurilor este o mare atracție pentru vizitatori. De la dinozaurii erbivori: Diplodocus, Triceratops, Stegosaurus, până la cunoscuții prădători: Raptorii și Tyrannosaurus Rex, pe toţi îi întâlnești în mărime naturală.

Urmează sala destinată evoluţiei umane, apoi a animalelor și insectelor.

Archaeopteryx

Am intrat și în Muzeul Lunii.

Apoi am explorat un cocon.

Iar la final ne-am plimbat prin grădina muzeului.

Traversând Tamisa pe podul Putney în drum spre casă.

Toate fotografiile și filmările din acest articol sunt din arhiva personală și nu pot fi folosite decât cu acordul meu expres.

Kempes din nou la spital

Fostul solist al trupei Cargo, Ovidiu Ioncu Kempes, a ajuns din nou la spital în urma unui accident de motor.

Acum 24 de ani Kempes a scăpat ca prin minune cu viaţă din impactul cu un stâlp, pe șoseaua Timișoara-Arad. Accidentul a fost deosebit de grav, Ovidiu Ioncu suferind un traumatism cranian care i-a afectat centrul vorbirii. Atunci a trebuit să reînveţe să meargă și să cânte.

Accidentul din această săptămână s-a datorat șoferului neatent al unei mașini, care a întors, fără să se asigure, chiar în faţa motorului condus de rocker. Din fericire, impactul nu i-a fost fatal lui Kempes, dar a ajuns la spital cu un umăr și un cot dislocat și multe răni la faţă.

Investigațiile medicale au relevat că nu există răni interne care ar putea înrăutăți starea de sănătate a muzicianului.

Îi dorim sănătate și să revină cât mai curând pe scenă!

Concert noiembrie 2017 la Oldies Pub Sibiu – Ziua vrăjitoarelor

Imaginea și filmarea din acest articol sunt din arhiva personală și nu pot fi folosite decât cu acordul meu expres.

Turnul Sfatului din Sibiu

În ziua în care m-am hotărât să urc în Turnul Sfatului (pentru a câta oară?) vremea era schimbătoare. De la soarele și cerul senin de la începutul incursiunii, la ploaia ce a urmat pe când am ajuns la ultimul nivel al turnului, de unde am fotografiat panorama orașului vechi.

Turnul Sfatului nu cred că a fost ratat de vreun vizitator al Sibiului, eu încerc doar să prezint o istorie succintă a acestui monument.

Vedere dinspre Piaţa Mare

Vedere dinspre Piaţa Mică

A fost construit în secolul XIII și la parterul său se afla poarta de intrare în cea de-a doua centură de fortificații a orașului, fortificații ce datează din perioada 1224-1241. Pe sub el este gangul care face trecerea dintre Piaţa Mică și Piaţa Mare.

Turnul actual mai păstrează din turnul inițial doar nucleul ridicat până la înălțimea primului etaj. Etajele superioare s-au prăbușit în 1585. În perioada 1586-1588 s-au făcut lucrări de reconstrucție.

Turnul Sfatului este o clădire cu șapte etaje retrase succesiv. Acoperișul a suferit de asemenea multe transformări în timp, forma actuală datând din perioada 1824-1826.

În anii 1961-1962 Turnul Sfatului a fost restaurat complet.

Edificiul este susținut de contraforturile înalte, ce se retrag în trepte.

În contraforturile de pe latura sudică sunt încastraţi doi lei în relief, care se crede că făceau parte din structura originală a turnului, dar care amintesc mai repede de perioada Renașterii.

Accesul în interior se face dinspre Piaţa Mică, pe o ușă de mici dimensiuni.

Se urcă pe o scară îngustă, în spirală, care duce la etajele superioare.

Încăperea de la primul nivel găzduiește periodic expoziții. La data realizării acestor filmări expoziția era dedicată orologiilor.

Mecanismul orologiului turnului, cu cadrane pe toate cele patru lături, este la etajul IV.

La ultimul nivel este organizat un punct de belvedere a orașului vechi.

Vederi spre Piaţa Mică și turnul Bisericii evanghelice

Vedere spre Piaţa Mare, turnul Bisericii romano-catolice și Primăria Sibiu

Ador aceste fotografii cu stropi de ploaie!

Vedere spre Piaţa Mare

Vedere spre Podul Minciunilor și Piaţa Mică

Vedere spre orașul vechi

Vedere spre Biserica Ursulinelor

Toate fotografiile și filmările din acest articol sunt din arhiva personală și nu pot fi folosite decât cu acordul meu expres.

Banc

Un străin mergea prin deșert echipat cu ochelari și labe de scafandru. La un moment dat întâlnește un beduin pe o cămilă și îl întreabă:

– Nu vă supărați, cât mai e până la ocean?

– Păi, să tot mai fie vreo 200 de kilometri…

La care omul răbufnește cu năduf:

– Să vă ia dracu cu plaja voastră cu tot!

Sursa foto:jokeshop.ro