Street Food Festival Sibiu 2019 (1)

Street Food Festival este un proiect la nivel național, relativ recent implementat în Sibiu, doar de doi, trei ani.

Diversitatea evenimentelor cuprinse în acest concept a devenit tot mai mare. A pornit de la spațiile ample destinate mâncărurilor din întreaga lume, asociate (în Sibiu) cu promovarea muzicii rock underground, pentru a ajunge la exponatele handmade, vizionări de filme în aer liber, locuri de joacă pentru copii.

Într-o idee spus, un festival care adună comunitatea locală și turiștii într-un spațiu încărcat de istorie, dar plin de bucuria prezentului.

În Piaţa Mare, muzică, filme și mâncare.

Pe scena micuță cânta formaţia bucureșteană Next Ex.

În Piaţa Huet, standuri handmade.

Voi reveni în articolul de mâine cu alte exemplificări de la acest eveniment estival foarte apreciat.

Toate fotografiile și filmările fac parte din arhiva personală și nu pot fi folosite decât cu acordul meu expres.

Ar fi loc și de mai bine

Vi s-a întâmplat să simțiţi că aţi avea puterea și dorința să depășiţi orice obstacol, dar se iţește un lucru minor care vă împiedică?

Așa sunt eu câteodată, când mă simt dezarmată și confuză. Și nu este doar sentimentul de tristețe, ci este neputința de a depăși un fleac. Un „fleac” important, de altfel. Un fleac ce nu ţine de tine neapărat, ci de sistem, de progres, în general, de alții.

Nici măcar nu mă încadrez în categoria celor care abandoneză ușor o idee, dar, trebuie să recunosc că, am momente în care mă întreb de ce nu pot sta liniștită să ascult muzică, să mă întâlnesc cu prietenii, să vizitez un muzeu sau să fac orice-mi place. Și sunt atât de multe lucruri care îmi plac, dar uneori uit de ele pentru că alții au grijă să-mi reamintească faptul că depind de multe în viaţa asta cotidiană.

Nici nu mai contează ce anume m-a ţinut în stres jumătate de zi, ideea este că, la această oră din noapte, a trebuit să am o discuţie cu sinele meu căruia să-i explic că nu sunt singură pe această planetă și că, oricât aș vrea eu, nu toate depind doar de mine.

Da, da. Am puterea să mă ridic și mintea-mi zboară spre pasărea Phoenix, dar sunt zile în care vrei să renunți și să spui „de ce trebuie să continui?”. Răspunsul vine instantaneu. „Pentru că acesta este drumul pe care ţi l-ai ales. Bun, rău, trebuie să-l străbaţi.”

Și îl voi continua! Așa cum a fost el imaginat de „altcineva„, mult mai presus de mine, o biată muritoare care este hotărâtă, dar în același timp și curioasă, să-și urmeze calea.

Și, sfatul meu, cel mai bun, este să nu luaţi în considerare ce am scris acum. Suntem dezamăgiţi uneori, dar lucrurile minore nu ar trebui să ne creeze probleme într-o lume în care jumătate de planetă se confruntă cu bolile și foametea.

Sursa foto:publika.md

O nouă amânare

Curtea Constituțională ar fi trebuit să se pronunțe în cazul completurilor de trei judecători, specializate în cazurile de corupție.

Reamintesc faptul că cel care a sesizat Curtea de existența unui conflict juridic între Parlament și Înalta Curte de Casaţie și Justiție este, nimeni altul, Florin Iordache, cel numit de Dragnea să-l salveze de pușcărie.

Curtea Constituțională a amânat, din nou, pronunțarea pentru data de 3 iulie.

Au apărut și declarațiile la televiziuni. Augustin Zegrean, fost președinte al CCR, a declarat că în cazul în care decizia va stabili neconstituționalitatea completurilor de trei judecători, Liviu Dragnea va fi pus imediat în libertate, așa cum s-a întâmplat în cazul completurilor de cinci judecători, în baza precedentului judiciar.

Avocatul Lucian Bolcaș opinează (și îi dau dreptate) că Dragnea se poate folosi de această decizie doar în cazul unei contestaţii în anulare, întrucât decizia nu retroactivează.

Oricum ar fi, soarta lui Dragnea depinde de această decizie. Și mai depinde de colegii de partid, care, dacă mai doresc să-l pună în libertate, pot influenţa prin judecătorii numiţi de social-democraţi la CCR pronunțarea unei decizii favorabile.

Sursa foto:adevarul.ro

Redescoperind cetatea – Zidul (The Wall) Cetatea Roșie (2)

Așa cum promiteam în articolul despre Strada Cetăţii, astăzi voi scrie despre șanțul de apă și zidul de apărare al Sibiului.

De câte ori mă cuprinde lehamitea, vis a vis de politică și politicienii români, prefer să mă retrag printre monumentele istorice și povestea din spatele lor.

În perioada romană se numea Cedonia, în secolul XII apar mențiuni sub numele de Cibin, ca un secol mai târziu denumirea orașului să devină Hermannstadt (orașul lui Hermann, conducător al sașilor stabiliţi aici).

Are fortificații construite în trei etape, în secolele XIII, XIV și XV, din piatră și cărămidă roșie, ceea ce a făcut să fie cunoscut și sub denumirea de Cetatea Roșie. În articolul despre Pasajul Scărilor aţi putut vedea o parte din zidul de apărare de pe latura vestică. Astăzi voi prezenta latura estică și nordică a Zidului, zid care la sfârșitul secolului XVI era străjuit de 39 de turnuri și 4 turnuri-poartă, avea bastioane și curtine.

Am scris despre turnurile de pe strada Cetăţii, precum și despre Turnul de poartă de pe strada Alexandru Odobescu, din dreptul Pasajului Scărilor. Restul turnurilor existente, fiind dispersate, le voi prezenta separat. Revenind la tema noastră, voi începe prin a spune două cuvinte despre Turnul Poarta Cisnădiei, turn ce nu mai există. Istoricii îl localizează la întretăierea străzii Nicolae Bălcescu (pe vremuri strada Cisnădiei) și strada Tribunei. Imaginile acestui turn le datorăm pictorului Johann Bobel.

Sursa foto:ro.wikipedia.org

În anul 1594, atât turnul, cât și poarta, au fost transformate în ruine de incendiul produs de un trăsnet. Reconstruite, au fost demolate în 1839 permițând realizarea unei mai bune legături între diferitele zone ale orașului care se extinsese. Se presupune că pe această poartă ar fi intrat Mihai Viteazu după bătălia de la Șelimbăr.

Pe zidurile bastionului Porții Cisnadiei, în perioada 1792-1807, a fost ridicată Cazarma ce adăpostea ofițerii austrieci din armata habsburgică. A căzut pradă demolărilor comuniste.

Surse foto:printerest.com și tribuna.ro

Astăzi se poate vedea doar zidul medieval. Este punctul de la care plecăm în incursiunea în trecut.

Din dreptul fostei cazarme (acum parcare) până la Turnul Gros, zidul are trei deschideri spre parcul din strada Cetăţii.

Parcul era în perioada medievală șanțul de apă dintre turnuri și zidul exterior. Acum, vara, au loc concerte de rock alternativ.

În onoarea actorilor prezenţi în Sibiu la Festivalul Internaţional de Teatru, aleea a fost pavată cu stele și numele lor.

Zidul exterior are o înălțime de până la 10 m.

Am ajuns în dreptul monumentului ridicat în 1829 în cinstea împăratului Francisc I.

În faţa monumentului este fântâna arteziană construită în 1981 după proiectul arhitectului Dan Frăticiu.

Tot aici este Stela de marmură roșie instalată în 1829, dedicată colonelului Ioan de Vecsey, a cărei inscripție în limba latină certifică faptul că acesta a construit și amenajat Promenada de-a lungul zidului în anul 1827.

Am ajuns lângă Turnul Gros ce adăpostește Sala Thalia și Filarmonica de stat.

Prin a patra deschidere în zid se pot vedea fragmente din fostul Turn al Turnătorilor de Cositor ce a fost cuprins într-o construcție nouă.

Zidul continuă pe lângă Muzeul de Științe Naturale.

În imediata apropiere se afla Poarta Morții sau Poarta Leșurilor. Când epidemia de ciumă a lovit orașul, în zid s-a deschis o poartă care să faciliteze transportul cadavrelor în cimitirul de lângă. Era la 1554.

Sursa foto:razvanpop.ro

Astăzi atât se mai poate vedea.

Ne îndreptăm spre Bastionul Haller. Construit în perioada 1558-1588 (după unii istorici 1551-1553) din cărămidă roșie și umplut cu pământ, a fost destinat întăririi colţului estic.

Am ajuns la o altă ieșire din cetate. Pe vremuri aici era Turnul Bărbierilor, aproape de Poarta Scării.

Drumul nostru, urmând zidul, o ia spre dreapta, pe strada Manejului.

Pe latura nordică, zidul construit în perioada 1357-1366, se prezintă ca o suită de bolţi semicirculare care aveau rolul de a susține galeria de strajă.

Suntem în porțiunea de zid care și-a păstrat starea inițială și care în acest moment se află într-un proces de restaurare folosindu-se cărămidă plină, de maximă duritate, cât mai apropiată de culoarea zidului existent și mortar medieval (conform normativelor în vigoare).

Iată-ne la capăt de drum. Ne apropiem de Biserica Ursulinelor unde zidul formează două arcade ce se sprijină de zidul clădirii și care susțin o galerie de trecere spre așa-numita „curtea călugărilor”.

Am străbătut împreună un traseu de aproximativ 2 kilometri și jumătate de-a lungul zidului, traseu care nu este trecut în niciun ghid turistic, în mare parte și datorită lungimii sale.

Sper că această incursiune în trecut v-a trezit interesul pentru Sibiu, „orașul cu cele mai multe și puternice fortificații din Transilvania„, după cum afirma arhitectul Hermann Fabini.

Exceptând fotografiile la care sunt indicate sursele, toate fotografiile și filmările din acest articol fac parte din arhiva personală și nu pot fi folosite decât cu acordul meu expres.

Aștept Opoziția…

Zilele de pace și liniște au trecut și, odată cu plecarea Suveranului Pontif, ne reîntoarcem la nemulţumirile naționale. A trecut o săptămână de la alegerile europarlamentare din 26 mai, iar rezultatele au avut doar efecte euforice la nivelul conducerilor PNL și USR-PLUS.

De ce nemulţumiri? Veţi spune că efectelenu se văd imediat și mai este nevoie de timp, numai că la noi nisipul din clepsidră se scurge de vreo 30 de ani și este aproape pe terminate.

De fapt, efectele au început să se vadă și să nemulţumească. Se fac calcule, calcule pe care le socotesc josnice. Moțiunea de cenzură pe care o tot fluturau pe sub nasul nostru, după aflarea rezultatelor finale, a sucombat. Pe de-o parte pentru că opoziția este dezbinată și negocierile au eșuat, pe de altă parte pentru că niciunul dintre partide nu vrea să intre la guvernare.

USR-PLUS nu dorește să deconteze greaua moștenire a guvernării PSD până la alegerile parlamentare de anul viitor. Nici PNL nu dorește acest lucru, deși Ludovic Orban afirmă contrariul. A propos de „greaua moștenire” ar fi cazul s-o lăsaţi mai moale, ani buni după revoluție am auzit această scuză invocată de Iliescu.

Mai mult, PNL nu poate porni negocieri cu partidele din opoziție pentru un guvern minoritar din cauză că Ludovic Orban este contestat de o parte din omologii săi, care nu doresc un viitor executiv cu Orban în funcția de prim ministru.

Dacă mai analizăm și ultima declaraţiei a lui Ludovic Orban: „Mie nu mi se pare normal că IT-știi să fie scutiți de plata impozitului pe venit (…) Nu poţi să creezi facilități fiscale care îmbracă forma unor privilegii„, declaraţie imediat contrazisă de Rareș Bogdan, înțelegem că în PNL nu există unitate. În paranteză fie spus, dar cu privilegiile voastre, ale politicienilor, ce aveţi de gând?

În aceste condiții, nouă ce ne rămâne de făcut? Să așteptăm până la anul să hotărască alegerile parlamentare soarta României? De departe se poate observa că rezultatele alegerilor europarlamentare a prins opoziția cu lecțiile nefăcute. Cu amărăciune afirm, încă o dată, că politicienii români nu se ridică la nivelul alegătorilor lor. Cum să lași frâiele ţării pe mâinile unor corupți și incompetenți încă aproape un an și jumătate, dacă alegătorii ţi-au transmis un semnal clar că vor schimbare?

Demisii și demiteri

În urma discuțiilor purtate cu Viorica Dăncilă, Darius Vâlcov, consilier de stat pe probleme economice al premierului, a demisionat.

Mihaela Triculescu, șefa ANAF, este a doua persoană care rămâne fără funcţie, ca urmare a rezultatelor nesatisfăcătoare.

Pe lista neagră apare și președintele Casei Naționale de Asigurari de Sănătate Adriana Cotel.

Sursa foto:gandul.info

Sibienii își iau la revedere de la Suveranul Pontif

Vizita de trei zile a Sanctităţii Sale Papa Francisc a luat sfârșit. Am fost onorați ca ultimele clipe petrecute pe pământ românesc să fie la Sibiu. De aici și-a luat la revedere Sfântul Părinte de la români.

Așa arată cerul în jurul orei 17:00 și plouă puternic.

Aeronava Tarom, care urmează să-l ducă acasă, așteaptă.

Câteva sute de oameni freamătă pe aeroport în așteptarea Înaltului Prelat.

Tinere și tineri îmbrăcaţi în costume populare tradiționale.

Ploaia s-a oprit. Mașina Sfântului Părinte a ajuns la aeroport.

Papa Francisc, condus de președintele Iohannis, salută mulțimea.

Apoi urcă scările avionului și ne adresează un ultim salut.

Aeronava Tarom, ce are la bordul ei pe Sanctitatea Sa Papa Francisc, decolează. Vocile cristaline ale copiilor încă mai scandează „Vivat Papa!

Toate imaginile și filmările sunt din arhiva personală și nu pot fi folosite decât cu acordul meu expres.