Natural History Museum London

Muzeul de Istorie Naturală din Londra este unul dintre cele mai mari muzee din lume de istorie a naturii, iar accesul vizitatorilor este gratuit.

Clădirea a fost proiectată de Alfred Waterhouse în stilul german românesc și este cunoscută sub numele de clădirea Waterhouse.

Deși colecțiile au fost mutate din anul 1883 în această clădire, muzeul devine de sine stătător, separat de British Museum, în 1963.

Când am vizitat pentru prima dată muzeul, în anul 2008, în sala centrală te întâmpina un schelet de Diplodocus. Acum am constatat că a fost înlocuit cu un schelet uriaș de balenă, care este suspendat, permițând accesul mai multor vizitatori.

În sala centrală, la loc vizibil, este statuia lui Charles Darwin.

Imagini din această uriașă încăpere.

Secțiune a unui sequoia gigant.

Detalii arhitecturale

Tot în această sală este scheletul unui mamut.

Colecția scheletelor de dinozauri aflată în Sala Dinozaurilor este o mare atracție pentru vizitatori. De la dinozaurii erbivori: Diplodocus, Triceratops, Stegosaurus, până la cunoscuții prădători: Raptorii și Tyrannosaurus Rex, pe toţi îi întâlnești în mărime naturală.

Urmează sala destinată evoluţiei umane, apoi a animalelor și insectelor.

Archaeopteryx

Am intrat și în Muzeul Lunii.

Apoi am explorat un cocon.

Iar la final ne-am plimbat prin grădina muzeului.

Traversând Tamisa pe podul Putney în drum spre casă.

Toate fotografiile și filmările din acest articol sunt din arhiva personală și nu pot fi folosite decât cu acordul meu expres.

Turnul Sfatului din Sibiu

În ziua în care m-am hotărât să urc în Turnul Sfatului (pentru a câta oară?) vremea era schimbătoare. De la soarele și cerul senin de la începutul incursiunii, la ploaia ce a urmat pe când am ajuns la ultimul nivel al turnului, de unde am fotografiat panorama orașului vechi.

Turnul Sfatului nu cred că a fost ratat de vreun vizitator al Sibiului, eu încerc doar să prezint o istorie succintă a acestui monument.

Vedere dinspre Piaţa Mare

Vedere dinspre Piaţa Mică

A fost construit în secolul XIII și la parterul său se afla poarta de intrare în cea de-a doua centură de fortificații a orașului, fortificații ce datează din perioada 1224-1241. Pe sub el este gangul care face trecerea dintre Piaţa Mică și Piaţa Mare.

Turnul actual mai păstrează din turnul inițial doar nucleul ridicat până la înălțimea primului etaj. Etajele superioare s-au prăbușit în 1585. În perioada 1586-1588 s-au făcut lucrări de reconstrucție.

Turnul Sfatului este o clădire cu șapte etaje retrase succesiv. Acoperișul a suferit de asemenea multe transformări în timp, forma actuală datând din perioada 1824-1826.

În anii 1961-1962 Turnul Sfatului a fost restaurat complet.

Edificiul este susținut de contraforturile înalte, ce se retrag în trepte.

În contraforturile de pe latura sudică sunt încastraţi doi lei în relief, care se crede că făceau parte din structura originală a turnului, dar care amintesc mai repede de perioada Renașterii.

Accesul în interior se face dinspre Piaţa Mică, pe o ușă de mici dimensiuni.

Se urcă pe o scară îngustă, în spirală, care duce la etajele superioare.

Încăperea de la primul nivel găzduiește periodic expoziții. La data realizării acestor filmări expoziția era dedicată orologiilor.

Mecanismul orologiului turnului, cu cadrane pe toate cele patru lături, este la etajul IV.

La ultimul nivel este organizat un punct de belvedere a orașului vechi.

Vederi spre Piaţa Mică și turnul Bisericii evanghelice

Vedere spre Piaţa Mare, turnul Bisericii romano-catolice și Primăria Sibiu

Ador aceste fotografii cu stropi de ploaie!

Vedere spre Piaţa Mare

Vedere spre Podul Minciunilor și Piaţa Mică

Vedere spre orașul vechi

Vedere spre Biserica Ursulinelor

Toate fotografiile și filmările din acest articol sunt din arhiva personală și nu pot fi folosite decât cu acordul meu expres.

Redescoperind cetatea – Zidul (The Wall) Cetatea Roșie (2)

Așa cum promiteam în articolul despre Strada Cetăţii, astăzi voi scrie despre șanțul de apă și zidul de apărare al Sibiului.

De câte ori mă cuprinde lehamitea, vis a vis de politică și politicienii români, prefer să mă retrag printre monumentele istorice și povestea din spatele lor.

În perioada romană se numea Cedonia, în secolul XII apar mențiuni sub numele de Cibin, ca un secol mai târziu denumirea orașului să devină Hermannstadt (orașul lui Hermann, conducător al sașilor stabiliţi aici).

Are fortificații construite în trei etape, în secolele XIII, XIV și XV, din piatră și cărămidă roșie, ceea ce a făcut să fie cunoscut și sub denumirea de Cetatea Roșie. În articolul despre Pasajul Scărilor aţi putut vedea o parte din zidul de apărare de pe latura vestică. Astăzi voi prezenta latura estică și nordică a Zidului, zid care la sfârșitul secolului XVI era străjuit de 39 de turnuri și 4 turnuri-poartă, avea bastioane și curtine.

Am scris despre turnurile de pe strada Cetăţii, precum și despre Turnul de poartă de pe strada Alexandru Odobescu, din dreptul Pasajului Scărilor. Restul turnurilor existente, fiind dispersate, le voi prezenta separat. Revenind la tema noastră, voi începe prin a spune două cuvinte despre Turnul Poarta Cisnădiei, turn ce nu mai există. Istoricii îl localizează la întretăierea străzii Nicolae Bălcescu (pe vremuri strada Cisnădiei) și strada Tribunei. Imaginile acestui turn le datorăm pictorului Johann Bobel.

Sursa foto:ro.wikipedia.org

În anul 1594, atât turnul, cât și poarta, au fost transformate în ruine de incendiul produs de un trăsnet. Reconstruite, au fost demolate în 1839 permițând realizarea unei mai bune legături între diferitele zone ale orașului care se extinsese. Se presupune că pe această poartă ar fi intrat Mihai Viteazu după bătălia de la Șelimbăr.

Pe zidurile bastionului Porții Cisnadiei, în perioada 1792-1807, a fost ridicată Cazarma ce adăpostea ofițerii austrieci din armata habsburgică. A căzut pradă demolărilor comuniste.

Surse foto:printerest.com și tribuna.ro

Astăzi se poate vedea doar zidul medieval. Este punctul de la care plecăm în incursiunea în trecut.

Din dreptul fostei cazarme (acum parcare) până la Turnul Gros, zidul are trei deschideri spre parcul din strada Cetăţii.

Parcul era în perioada medievală șanțul de apă dintre turnuri și zidul exterior. Acum, vara, au loc concerte de rock alternativ.

În onoarea actorilor prezenţi în Sibiu la Festivalul Internaţional de Teatru, aleea a fost pavată cu stele și numele lor.

Zidul exterior are o înălțime de până la 10 m.

Am ajuns în dreptul monumentului ridicat în 1829 în cinstea împăratului Francisc I.

În faţa monumentului este fântâna arteziană construită în 1981 după proiectul arhitectului Dan Frăticiu.

Tot aici este Stela de marmură roșie instalată în 1829, dedicată colonelului Ioan de Vecsey, a cărei inscripție în limba latină certifică faptul că acesta a construit și amenajat Promenada de-a lungul zidului în anul 1827.

Am ajuns lângă Turnul Gros ce adăpostește Sala Thalia și Filarmonica de stat.

Prin a patra deschidere în zid se pot vedea fragmente din fostul Turn al Turnătorilor de Cositor ce a fost cuprins într-o construcție nouă.

Zidul continuă pe lângă Muzeul de Științe Naturale.

În imediata apropiere se afla Poarta Morții sau Poarta Leșurilor. Când epidemia de ciumă a lovit orașul, în zid s-a deschis o poartă care să faciliteze transportul cadavrelor în cimitirul de lângă. Era la 1554.

Sursa foto:razvanpop.ro

Astăzi atât se mai poate vedea.

Ne îndreptăm spre Bastionul Haller. Construit în perioada 1558-1588 (după unii istorici 1551-1553) din cărămidă roșie și umplut cu pământ, a fost destinat întăririi colţului estic.

Am ajuns la o altă ieșire din cetate. Pe vremuri aici era Turnul Bărbierilor, aproape de Poarta Scării.

Drumul nostru, urmând zidul, o ia spre dreapta, pe strada Manejului.

Pe latura nordică, zidul construit în perioada 1357-1366, se prezintă ca o suită de bolţi semicirculare care aveau rolul de a susține galeria de strajă.

Suntem în porțiunea de zid care și-a păstrat starea inițială și care în acest moment se află într-un proces de restaurare folosindu-se cărămidă plină, de maximă duritate, cât mai apropiată de culoarea zidului existent și mortar medieval (conform normativelor în vigoare).

Iată-ne la capăt de drum. Ne apropiem de Biserica Ursulinelor unde zidul formează două arcade ce se sprijină de zidul clădirii și care susțin o galerie de trecere spre așa-numita „curtea călugărilor”.

Am străbătut împreună un traseu de aproximativ 2 kilometri și jumătate de-a lungul zidului, traseu care nu este trecut în niciun ghid turistic, în mare parte și datorită lungimii sale.

Sper că această incursiune în trecut v-a trezit interesul pentru Sibiu, „orașul cu cele mai multe și puternice fortificații din Transilvania„, după cum afirma arhitectul Hermann Fabini.

Exceptând fotografiile la care sunt indicate sursele, toate fotografiile și filmările din acest articol fac parte din arhiva personală și nu pot fi folosite decât cu acordul meu expres.

Redescoperind cetatea – Strada Cetăţii (1)

După ce am scris titlul articolului am realizat cât de greu este să prezinţi strada Cetății fără s-o asociezi zidului, dar am să dedic acestuia un articol separat.

Cea de-a treia centură de apărare a Sibiului este pe strada Cetății și datează din secolul al XIV-lea, din perioada anilor 1357-1366. Este strada turnurilor de apărare, strada cea mai frumoasă a Sibiului medieval.

Multe dintre turnuri nu mai există, cum ar fi: Turnul Săbierilor, Turnul Frânghierilor sau Turnul Pălărierilor. Turnul Turnătorilor de Cositor s-a păstrat parțial şi a fost cuprins într-o construcție nouă ce face legătura între strada Cetății şi bulevardul Corneliu Coposu. Fac prinsoare că mulţi dintre cei care îl folosesc, poate zilnic, în timp ce îi coboară scările trecând pe lângă Sala Thalia, nici nu gândesc că a fost un turn.

Când cineva enumeră turnurile de pe această frumoasă stradă se gândește la Turnul Dulgherilor, Turnul Olarilor şi Turnul Archebuzierilor, uitând că Sala Thalia este adăpostită de Turnul Gros.

Dar să le luăm pe rând.

Turnul Dulgherilor

Primul dintre supraviețuitori este Turnul Dulgherilor. Construit în secolul al XIV-lea, a suferit multe modificări, forma actuală datând de pe la începutul secolului XVI. Este construit din piatră şi cărămidă. La bază are formă circulară, apoi evoluează în formă de prismă octogonală, ca în partea superioară să aibă o porțiune ieșită în afară susținută de console cu guri de foc între arce. Meterezele au formă de gaură de cheie.

Turnul Olarilor

Turnul Olarilor a fost construit un secol mai târziu. Are un plan rectangular, iar partea superioară este ieșită în afară. Prin acest turn se făcea accesul la fostul drum de strajă al zidului.

Turnul Archebuzierilor

Cel de-al treilea turn, Turnul Archebuzierilor este construit sub formă de prismă octogonală cu partea superioară ieşită în afară, iar acoperișul este piramidal. Pe steagul din vârf este stema Sibiului şi anul 1873, an în care se presupune că a fost renovat.

Turnul Dulgherilor și Turnul Olarilor sunt legate între ele printr-un drum de strajă. Aici s-a filmat intrarea lui Mihai Viteazu în Cetatea Alba Iulia. Cei care îl aplaudau şi ovaţionau stăteau pe acest drum de strajă.

Turnul Gros

Acces Turnul Gros dinspre strada Cetăţii

Vedere Turnul Gros dinspre bulevardul Corneliu Coposu

Construit în secolul al XVI-lea Turnul Gros a fost înglobat în centura de apărare a orașului şi era o rondelă de artilerie. Din anul 1788, până în anul 1949 a adăpostit primul teatru al orașului. În anul 1949 are loc un al doilea incendiu devastator care distruge sala, iar după renovare devene cinematograful Independenţa. În anul 2004 se finalizează lucrările noi de renovare şi restaurare şi se deschide Sala Thalia. Turnul este o construcție masivă cu ziduri din piatră şi cărămidă. Are formă de U şi iese mult în afara zidului exterior.

Dar despre șanțul de apă, zidul exterior, Poarta Morții voi scrie în articolul viitor dedicat monumentelor istorice din Sibiu.

Fotografiile și filmările fac parte din colecția personală și nu pot fi folosite decât cu acordul meu expres.

Pasajul Scărilor din Sibiu

Pasajul Scărilor (Pasajul Pemfflinger după numele primarului care a dispus construirea lui) face parte din cea de-a treia centură de fortificații a Sibiului și se află la baza Bisericii Evanghelice.

Construit în secolul XIV din piatră și cărămidă Pasajul Scărilor, cunoscut și sub numele de Zidul cu Ace, face legătura dintre „Orașul de Jos” (pleacă din strada Turnului) cu „Orașul de Sus” (se termină în strada Alexandru Odobescu, în dreptul Turnului de Poartă).

Zidul înalt de aproximativ 10 metri este susținut de contraforturile masive ce se sprijină în arcuri boltite pe cele patru clădiri aflate de-a lungul pasajului construite în secolele XV-XVI, modificate în secolul XVIII și restaurate în anul 1860.

În anul 2006 pasajul a fost restaurat, solul consolidat și treptele înlocuite cu piatră cubică.

Nu doar timpul este dușmanul monumentelor istorice din Sibiu, ci și teribiliștii lipsiți de educație care le vandalizează zidurile cu grafitti.

Consider că nu ar trebui să se permită accesul și parcarea autoturismelor și autoutilitarelor în imediata apropiere a monumentelor istorice, dacă se dorește conservarea și protejarea structurii acestora.

În colecția personală deţin o schiță, dragă mie, a pictorului Ștefan Brădiceanu, schiță care reprezintă Pasajul Scărilor.

Toate fotografiile din acest articol fac parte din arhiva personală, iar folosirea lor este interzisă fără acordul meu expres.

Biserica Romano-Catolică Sfânta Treime din Sibiu

Construită de iezuiți în stilul barocului timpuriu vienez în perioada 1726-1733, biserica romano-catolică Sfânta Treime se află în Piaţa Mare, în imediata vecinătate a Primăriei Sibiu.

Turnul de 47 de metri a fost terminat în anul 1738.

El este detașat de corpul clădirii bisericii și are un ceas cu cadran dublu ce poate fi văzut și din Piaţa Mare, dar și din Piaţa Mică. Turnul mai adăpostește și cele trei clopote, care au fost refăcute în forma inițială în anul 1931, după ce în anul 1916 au fost confiscate și topite.

La nivelul străzii are un gang boltit ce face legătura dintre Piaţa Mare și Piaţa Mică.

Vedere spre Piaţa Mare

Vedere spre Piaţa Mică

În capătul opus turnului coama acoperișului bisericii este prevăzută cu un turnuleț lanternă. Curtea interioară adăpostește din anul 1948 statuia lui Ioan Nepomuk, ea fiind amplasată inițial în Piaţa Mare. Exteriorul este destul de sobru, iar fațada dinspre Piaţa Mare are două uși, una pentru accesul în biserică, cealaltă pentru intrarea în casa parohială.

Interiorul este bogat ornamentat în stil baroc.

Structura interioară este a unei săli dreptunghiulare, cu o tribună pe latura sudică străjuită de pilaștri masivi care susțin bolta.

Interiorul a fost vopsit inițial în alb, dar în 1904 pictorul german Ludwig Kandler a pictat nava bisericii.

Vitraliile au fost executate în anul 1901 la Budapesta, iar orga a fost construită în Viena și instalată în anul 1860. Biserica adăpostește monumentul funerar al generalului conte Otto Ferdinand Traum de Abensberg.

Dacă aţi trecut prin Sibiu și nu aţi vizitat acest monument istoric, sper că v-am trezit curiozitatea, iar data viitoare nu-l veţi mai rata.

Filmul video și imaginile fac parte din arhiva personală, iar folosirea lor fără acceptul meu expres este interzisă.

Clădirea Arhivelor Naționale ale României Sibiu

Piaţa Schiller este străjuită de statuia din bronz, care-l reprezintă pe poet, realizată în 1905 de Thomas Khuen.

Piaţa se mărginește cu strada Arhivelor, iar pe această stradă se află clădirea Arhivelor Naționale ale României din Sibiu. Este prima clădire din România construită special ca sediu pentru arhivele statului. A fost ridicată în perioada 1914-1923 după modelul sediului arhivelor din Schwerin, iar proiectul a fost realizat de arhitectul berlinez Joseph Bedeus von Scharberg.

Este formată din șase corpuri, într-un plan dreptunghiular și are o curte interioară. Pe fațada de sud, unde se află intrarea principală încadrată de două coloane cu capiteluri în stil ionic, sunt stemele Transilvaniei și Sibiului.

Fațada estică

Această clădire adăpostește pergamente, manuscrise, informații pereţioase legate de viaţa economică, socială, culturală, politică a Sibiului și Transilvaniei, documente unice si inestimabile, cum ar fi cele semnate de Mihai Viteazu după bătălia de la Șelimbăr, cele iscălite de Ștefan cel Mare când a comandat arme breslelor sibiene.

Din nefericire starea de degradare a clădirii este vizibilă de foarte mulţi ani. Municipiul Sibiu a renovat majoritatea monumentelor istorice ale orașului, dar statul român (în patrimoniul căruia se află acest edificiu) nu are bani pentru renovarea și restaurarea monumentelor.

Imaginile și filmările fac parte din arhiva personală , iar folosirea lor fără acordul meu expres este interzisă.