În capul meu este un mare hău, un hău cu teamă de a fi privit. Încerc, dar totul prinde a se roti, întâi lent, ca un dans de zâne, apoi din ce în ce mai rapid până văd formele neclare, distorsionate, mișcându-se haotic. Amețesc, întind brațul să mă sprijin de ceva, dar alunecă și, în … Continuă să citești Sunt aici!
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.