21 decembrie a fost ziua în care disperarea și suferința nu au mai putut fi ținute în frâu de teama represaliilor, a gloanțelor, a zidurilor reci ale temnițelor, căci frig aveam și acasă, mâncarea ne lipsea din magazine și de pe mese, seară de seară învățam la lumânare, iar programele tv țineau cât să-l vedem la știri pe preamăritul conducător. Eram cu toții condamnaţi la închisoare pe viaţă cu executare.

În 21 decembrie lanţurile care ne încătușau au căzut și odată cu ele cartelele care raţionalizau alimentele de bază, benzina, motorina (autobuzele mergeau doar când/cât aveau motorină), listele nesfârșite pentru un frigider, un televizor sau un covor „persan”. Rafturile și frigiderele goale din magazine erau decoruri devenite normale în epoca de înflorire multilaterală a comunismului ceaușist. Până și pentru o carte aveai nevoie de „cunoștințe” s-o poţi cumpăra, căci în rafturile librăriilor erau doar tomurile cu congresele partidului, iar din vitrine îți zâmbea hidoasa familie conducătoare.

21 decembrie a însemnat recâștigarea dreptului femeilor de a hotărî când și dacă vor avea copii, numărul celor care au plătit cu viaţa pentru întreruperea sarcinilor sau care au dat naștere unor copii cu dizabilități nu-l vom ști niciodată.

21 decembrie a fost doar ziua când nemulțumirile au dat pe dinafară și când românii au considerat că moartea le aducea libertatea, viața fiind o penitență continuă. Pentru cine n-a trăit în anii ’80, este greu de înțeles cum de-am putut îndura regimul de sclavie impus. Puținii care încercau să glăsuiască, erau arestați și li se înscenau procese de drept comun (căci trebuiau denigrați, nu transformați în eroi) pentru a fi ținuți mulți ani după gratii. Cei care au prins acei ani știu ce înseamnă umilința, teroarea și sărăcia în care erau ținuți românii.

21 decembrie a fost apogeul frământărilor din acel an ’89, a fost momentul eliberării lavei ce fierbea mocnit încă din ianuarie.

Pentru aducere aminte, dar și pentru corecta informare a celor tineri, vă invit să urmăriți documentarul Un timp sărit din calendar realizat de Liviu Tofan și difuzat la TVR2 în decembrie 2014.

Acum, la 31 de ani de la eveniment, cei care au confiscat și s-au folosit de Revoluția Română în scopul propriului interes sunt în continuare în libertate, iar urmașii lor ne râd în faţă cu superioritate. Nu-mi rămâne decât să repet versurile melodiei lui Valeriu Sterian „Doamne, vino, Doamne, să vezi ce-a mai rămas din oameni!” și să-mi șterg lacrimile amintirilor.

Timișoara, București, Sibiu, 21 decembrie ’89.

Într-una dintre plimbările mele am descoperit-o.

Și după 31 de ani acestă casă din Sibiu încă mai poartă urmele gloanțelor care au fost trase asupra ei în 21 decembrie ’89.

*****

Sursa foto: mediafax.ro și arhiva personală.

6 gânduri despre „21 decembrie. Eram cu toții condamnaţi la închisoare pe viaţă cu executare

    1. De aceea cred că proprietarul a lăsat etajul nerenovat. Să fie mărturie de netăgăduit a evenimentelor sângeroase din 21 decembrie, să ne reamintească constant că democraţia a fost câștigată cu sânge.
      Toate celelalte, aflate în zone importante ale orașului, au fost refăcute.

      Apreciat de 3 persoane

  1. Of, Doamne, piele de găină m-a făcut articolul tău. Am plecat dezamăgită din România, deși la 18 ani, anul revoluției, nici prin gând nu-mi trecea c-o să fiu vreodată nevoită să plec. Vedeam o Românie liberă și înfloritoare. Încă mai văd. Și sper… ❤️❤️❤️

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.