Într-o duminică mohorâtă în care raza veselă a soarelui lipsește și afară și în mintea mea, mi-am amintit postarea unei bune prietene.

Povestită în câteva cuvinte, 50 de studenți, care-și scriseseră numele pe câte un balon, trebuiau să-și găsească în cinci minute balonul care le purta numele. Vă daţi seama că a ieșit un adevărat haos. Atunci profesorul care făcea acest experiment le-a dat un sfat și totul s-a rezolvat de la sine.

În loc să se îmbulzească pentru a-și căuta fiecare balonul, să-l ia pe cel mai apropiat și să-l ofere celui care poartă numele înscris pe el și tot așa până când fiecare va avea balonul lui.

Toţi psihologii pleacă de la ideea că fericirea ta depinde de tine, de modul în care te înțelegi cu sinele tău, cu personalitatea ta, dar şi de rolul pe care îl are atitudinea de recunoștință în viața ta, prin feedback-ul pozitiv de apreciere a oamenilor şi „lucrurilor pozitive” din jurul nostru.

Exemplul de mai sus tocmai scoate în evidență că fericirea ta nu depinde doar de tine și de aprecierea pe care alţii o răsfrâng asupra ta, ci şi de fericirea celor din jurul tău. Până la urmă, suntem ființe sociale, ai putea fi fericit văzând în jurul tău numai persoane care suferă sau doar nenorociri?

Ştiu cum gândiţi, „fericirea ta depinde de tine„, veţi spune. Şi este corect, dar consider că este un adevăr parțial. Nu poți fi fericit în bula ta fără să privești împrejur.

A venit pandemia să ne demonstreze acest lucru. Este nevoie de distanțare, dar însingurarea distruge spiritul și, dacă fizic nu ne putem întâlni cât de des am vrea, avem la dispoziție tehnologia și aplicaţiile de socializare pe care înaintașii nostri nu le-au avut când molima a năvălit peste ei.

Și a venit pandemia să înţelegem mai bine solidaritatea cu suferința celor de lângă noi, cu munca celor de la ATI care lucrează și 12 ore în condiții inimaginabile, cu masca pe faţă, cu pampers și combinezon, pe care le dau jos doar la plecarea acasă, cu teama multora că vor pierde locurile de muncă, cu copiii lipsiţi de o educaţie de calitate și de îmbrățișările prietenilor, cu inevitabilitatea crizei economice care se apropie.

Solidaritatea, opusul singurătății, este singura cale de a avea un viitor, drumul pe care, odată pornit, lași deoparte egoismul, invidia, conspiraţiile și „vendetele” personale. Excluzându-i pe ceilalţi, nu vei putea fi niciodată fericit.

*****

Sursa foto: oradesibiu.ro

16 gânduri despre „Reflecţia de duminică: solidaritatea

  1. Total de acord, Constanța !
    De fapt eu văd că cel mai bine este să împărți fericirea cu ceilalți..
    Este ca o fântână: dacă nu scoți apă din ea, apa se impute, dacă o scoți și o împărți, dar o și primești înapoi ca pe o ploaie, fântâna este asigurată..
    Să fim fericiți și să o răspândim și în jurul nostru ! 🤗

    Apreciat de 4 persoane

  2. Eu vad asa lucrurile: dacă tu ești fericit în interiorul tau,se va reflecta si pe chipul tau, si-n atitudinea ta. Fericirea ta poate influenta fericirea celorlalți. Un chip zâmbitor nu este niciodată trecut cu vederea. Dar, asa cum spuiu, nu putem trai izolati de ceilalti. Si noi, la rândul nostru, avem nevoie de un chip zâmbitor care sa ne influențeze. Numai bine!

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.