Dacă m-am hotărât să prezint Turnul Scărilor din Sibiu, atunci Turnul Scărilor să fie.
Deci, trecem prin pasajul pietonal dintre Piaţa Mică și Piaţa Huet, pe lângă Biserica Evanghelică și ne oprim la numărul 3, lângă Casa Calfelor.
Ce să fie oare? Turn? Poartă? Și una și alta, știți replica lui Mircea Diaconu din filmul Actorul și sălbaticii. Este o rămășiță a primului zid de fortificații.
Datează din secolul XIII și este una dintre cele mai vechi clădiri, dacă nu cea mai veche clădire rămasă în picioare. Forma actuală nu seamănă cu cea de acum 8 secole, ea suferind modificări în anii 1542, 1745, dar și în secolul XIX. Turnul Scărilor are un singur nivel, locuit de calfele călătoare când sosesc în Sibiu, iar accesul se face printr-o poartă cu boltă de arc semicircular. Turnul face corp comun cu Casa Calfelor.
Dacă urci cele 68 de trepte, adică Scările Sag, vei ajunge din Orașul de Jos în Orașul de Sus, dar nu este singura legătură dintre cele două zone istorice ale cetății Sibiului. Pătrunzând pe poartă dinspre Piața Huet, în partea dreaptă este Colțul Ispășirii, vechiul drum de acces pietonal în cetate astăzi închis, ce păstrează o porțiune din primul zid de fortificație. Trecerea se numește Colțul Ispășirii fiindcă aici erau expuși public cei care atentau la binele comunității.
Pietrele și steagul de vânt, datând de acum 800 de ani, au înfrânt timpul.
La baza treptelor, cum te îndrepți spre Pasajul Scărilor, te întâmpină restaurantul Butoiul de Aur, inclus în a treia centură de fortificații.
Am crezut că anul acesta pandemia va împiedica venirea calfelor, dar m-am înșelat. Uneltele specifice fierarilor sunt în faţa ușii deschise.
De pe stâlpul de calfă, de deasupra cărbunilor stinși, mă privește un gargui, animal mitologic înfățișând un dragon ce protejează clădirea, gata să reverse asupra mea flăcările nimicitoare.
*****
Toate fotografiile fac parte din arhiva personală și nu pot fi folosite fără acordul meu expres.
👍👋
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙏
ApreciazăApreciază
Aceleaşi sincere aprecieri! Mi-e tare drag să te citesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Răsplata călătoriilor prin istoria cetății este aprecierea voastră. Mulţumesc, Aura!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Minunată expunere și de această dată!
Tradiția cu Colțul Ispășirii ar fi trebuit păstrată și extinsă în toată țara. Și rușinea ar putea contribui la diminuarea numărului de nelegiuiți.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Poate nu mă crezi, dar am fost tentată să specific în text că și astăzi avem nevoie de Colţul Ispășirii.😃
Mulţumesc, Petru!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce bine ne-a făcut plimbarea! Locuri vechi, vremuri noi! Năravuri vechi? ( Zâmbesc).
Mulțumesc! 😘❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Locurile sunt încărcate de istorie, vremurile le-au consfințit frumuseţea și valoarea, dar năravurile noastre au rămas la fel.
Și eu multumesc, Ina!🤗😘❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Deci au venit calfele, măcar o parte 🙂
Frumoase poze, ca de obicei, frumoase ruine.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Fierarii au venit, despre restul nu știu. Din poze monumentele arată a fi ruine? 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu 🙂
A opta poză de sus. Am răspuns mai tîrziu decît am citit și, cred, iată, că aia mi-a rămas în minte per ansamblu… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Clădirea e renovată. Am pus fotografia pentru a arăta modul ingenios de a așeza cărămizile. Dacă ești atentă la cele două fotografii cu scările privite din Orașul de Jos, corpurile din partea dreaptă au fost zugrăvite între timp.🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
M-ai convins :)) e clar c-am exagerat eu cu „ruine”, dar tot nu m-aș fi gîndit la renovare în poza care mi-a plăcut mie 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😃😃
ApreciazăApreciază
Deosebit de intereanta prezentarea, mi-a oferit o lectura delicioasa si instructiva. Un weekend frumoas cu vizite cat mai placute prin oras!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc, Cristina!
Sfârșit de săptămână minunat să ai!
ApreciazăApreciat de 1 persoană