Era 30 și era tot vineri. Ziua în care 64 de oameni mureau în incendiul de la Colectiv.
Alţi 37 au decedat din cauza infecțiilor cu bacteriile nosocomiale din spitalele românești.
Un proces ce se judecă de ani buni, dar care pare să nu aibă sfârșit și nici verdict. O justiție, justiţia română, căreia legarea ochilor i-a încurcat și căile, iar într-o oarecare măsură și minţile.
De cinci ani, familiile, rudele, prietenii celor dispăruţi varsă lacrimi și speră ca adevăraţii vinovaţi să plătească pentru faptele lor.
Dar despre ce plată vorbim, când unul dintre ei, Cristian Popescu zis Piedone (de gras ce era, nu că ar fi avut altă veleitate a personajului respectiv), este ales primar? Nu doar că nu mai suntem în stare să identificăm valorile reale, dar nici empatia cu cei care suferă n-o mai avem. Și palmă mai grea și mai usturătoare pe obrazul românilor nu cred că există, când primar este ales un copărtaș la un asemenea dezastru. Dar palma nu ne-a trezit și este semnul cel mai clar că nici nu ne vom mai trezi.
E 30 octombrie, iar a venit fatidicul 30 octombrie, dar nu s-a schimbat nimic. Politicienii își văd liniștiţi de viaţa lor, justiţia orbecăie în neputință, lumea începe să uite, până și Daniel cel prea fericit a uitat de demisie, de nu era Covidul, patronii de cluburi tot așa dădeau șpagă cui trebuia să închidă ochii.
E 30 octombrie cu lumânări și flori, cunoscuţi și necunoscuţi, apoi o lungă uitare. Până la anul. Doar cei care și-au condus copiii, rudele și prietenii pe ultimul drum mai suferă în tăcere.
Iar EI, de acolo de sus, să ne judece pentru făţărnicie și nesimțire.
Goodbye To Gravity – Rise From The Fallen, filmare din timpul concertului din Colectiv:
Dumnezeu să îi odihnească în pace!
*****
Șocant și-atît de relevant, din păcate, cu Piedone…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mirarea cea mare este legea care reglementează alegerile. Cum să dai dreptul cuiva să mai candideze când în primă instanţă este condamnat la 7 ani și jumătate cu executare pentru abuz în serviciu, serviciu însemnând funcţia de primar, iar complementar i se interzic alte drepturi? Înţeleg că nu era sentința definitivă, dar cum îl lași să mai candideze? Și, când Curtea de Apel va judeca apelul, îl iau la pârnaie direct din fotoliul de primar?
ApreciazăApreciat de 2 persoane
😦 și, eventual după ce cîștigă o funcție ceva mai sus de primărie, prin parlament, mai devine și imun.
Uite d-aia mi-e mie puțin greu să mă bucur de firul de iarbă și că răsare soarele, că nu pot să uit „reversul medaliei”…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
N-ai cum rămâne indiferent, când vezi ce se întâmplă în jurul tău. Înţeleg perfect ce spui, Issa.🙁
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce să zic!? Că mă doare!? Că aş urla ca lupul în pustie!? Şi ce dacă!? Cui i-ar păsa!? Cum am ajuns atât de „nesimțitori” la durerile semenilor, la nedreptăți şi nelegiuiri!? Ne-am abrutizat…oare aşa am fost!? Oare empatia a fost o mască pe care am dat-o jos!????
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Tocmai cred că ai spus un mare adevăr. Empatia noastră nu-i decât o mască, una pe care o purtăm fără să fim revoltaţi.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ni se tot flutură prin fața ochilor acea prezumție de nevinovăție, iar cei cu dosare grele o duc bine mersi, tocmai pentru că justiția de la noi se realizează cu viteza melcului.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Înţeleg prezumția de nevinovaţie. De ea beneficiezi în instanţă, în procesul respectiv. Dar în afara lui, mai ales când faptele sunt evidente, ce drept să mai ai? Dacă eu fur, dar nu sunt condamnată, înseamnă că n-am furat? Înţelegi ce vreau să spun. În acest fel lucrurile ar merge mult mai repede, iar nesimţiţii ăștia nu ne-ar mai râde în nas.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E revoltător, tulburător, doare. Nu pot înţelege şi pace. Că legile sunt cum sunt, că justiţia e cum e, că politica e cum e, da. Dar cei care au avut ştampila aia nenorocită-n mână ce scuză au? Nu, nu ne mai facem bine niciodată.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
N-au nicio scuză, Potecuță. Pur și simplu, nu le pasă. Și mai cred că nu s-au gândit niciun moment că ar fi putut fi în locul celor care au suferit în urma incendiului.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O tragedie incredibil de nedreaptă și de dureroasă! Nu pot să nu-mi imaginez ochii mari, puri și încrezători ai Cătălinei stinși de bezna nepăsării și incompetenței.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Și în acest timp, vinovaţii au o grămadă de drepturi. Acum cinci ani LOR nu li s-a acordat niciunul, ba au fost acuzaţi de fețele bisericești și de babele din cartier de satanism.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Încă e o rana deschisa! Cutremurător sa pierzi un copil, un frate, un drag, o mama, un prieten ACOLO. Vinovățiile sunt evidente, ca și tinerețea lor. Dumnezeu să-i odihnească și pe noi sa ne ierte! Și pe cei ce suferă din cauza Colectivului să-i țină puternici, sa reziste, Doamne!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Trist pentru cei ce i-au pierdut pe cei dragi în Colevtiv, trist pentru ceea ce am ajuns noi, ceilalţi.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Adevarat! 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană