Nu-i o poveste despre cioară, ci spusă de ea. Aţi ascultat cu atenție ce spune o cioară? Eu nu am de ales.
Și-a instalat „cortul” în arinul din faţa geamului dormitorului și de acolo își spune păsul. Știam că ciorile trăiesc în cârduri și niciodată singuratice. Guraliva asta de vecină, vecina de la etajul patru, stă cu restul suratelor doar când nu-i perioada de odihnă și repaus. Atunci se furișează în desișul frunzișului arinului.
O oarecare vină mi-o recunosc, am avut lipsa de inspiraţie să o înregistrez și să pornesc înregistrarea în speranța că o determin să stea la povești. Nu doar că am reușit, dar cred că am făcut-o să creadă că, dincolo de fereastra deschisă, în casă, stă ascunsă o altă cioară care nu-i vorbește prea des, iar ea vrea să o cunoască.
Dimineaţa dă trezirea cum se luminează, seara povestește vecinilor oameni cum i-a mers peste zi, iar uneori, când soarele arde puternic, își face apariţia și ziua. Nu o vezi, dar nu ai cum să n-o auzi, poate doar închizând geamul și până-i cald nu poţi face asta.
M-am obișnuit cu tabieturile ei, numai că ieri dimineaţă a fost foarte agitată. Am ascultat-o cu atenție și am înţeles. Îmi povestea despre cârdul de pescăruși care a pus stăpânire cu o noapte înainte pe acoperișurile blocurilor vecine. Și eu l-am remarcat.
https://drive.google.com/file/d/1vl0cS0zKFaNX7dE5r8FV53f353f85wZH/view?usp=drivesdk
Aţi observat din fotografii că și pescărușii păstrează distanțarea? 🙂☺
Inițial am crezut că au fost deranjaţi de evenimentele din Piaţa Mare, pescărușii având cuiburile în podurile clădirilor din centrul istoric, dar când am văzut că se repetă lucrurile și în următoarele seri, am înţeles nemulţumirea ciorii. Se temea de invazia lor.
Astăzi nu am mai auzit-o la geamul meu și liniștea sper să nu prevestească ceva rău. Să fi plecat cu celelalte ciori? Gata? M-a părăsit?
*****
Fotografiile fac parte din arhiva personală și nu pot fi folosite fără acordul meu expres.
O dulceață de cioară. Mă bucur că ați găsit un consens 🙂 ❤
ApreciazăApreciat de 3 persoane
M-am obișnuit cu ea, știam că e acolo. Oricum ar fi plecat după ce venea frigul și cădeau frunzele.
Interesant este că n-o deranja muzica.😃
ApreciazăApreciat de 2 persoane
O astfel de cioară mi-aș dori și eu prin apropiere, să am cu cine pălăvrăgi. Guguștiucii mei sunt mai tăcuți, chiar dacă îi provoc, imitându-le sunetele. Poate ar trebui să-i momesc cu o înregistrare, cum ai făcut și tu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îţi trimit pescărușii.🙂 Și ei sunt gălăgioși, dar vin numai seara și pleacă tare devreme. Sunt pe toate acoperișurile blocurilor. Nu înţeleg de ce au migrat aici. Să-i fi alungat din centru?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Trimite-i și în Seini, dar nu cred că găsesc pești destui pe aici. Poate se adaptează și ei, la fel cum trebuie să ne adaptăm și noi.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O, ce plăcere să o asculţi povestind. Chiar, pe unde o fi?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi-a gonit mierla, iar acum fuge de niște pescăruși. Cam ciudată dumneaei.🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pe tine până și păsările te adoră! 🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sper, Aura. Îmi place să le privesc minute în șir, iar asta le atrage atenția și la rândul lor mă urmăresc. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Imi plac mult, ador chiar pescarusii in zborul lor lin usor planat. Locul lor este, dupa mine, la mare , acolo apartin ei . In contextul specific. Cioara a gasit in tine o confidenta , este clar. De ce a plecat? Nu e semn rau, asa e in viata, toate vin si toate pleaca…🙂. Prietenia ei, chiar daca de scurta durata, a insemnat ceva pentru ea si pentru tine, asa vad eu lucrurile.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Toate au revenit la normal între timp. Pescărușii au plecat la cuiburile lor din centrul istoric, iar cioara a revenit. Probabil i-a fost teamă de ei, fiind foarte mulţi și destul de arţăgoși și între ei.
Sunt stabiliţi în Sibiu de vreo 16 ani și le priește pentru că s-au tot înmulțit. Au unde să găsească hrană, au unde sta când este frig și în principiu nu-i deranjează nimeni.
ApreciazăApreciat de 1 persoană