Bulină îmi miaună la ureche de foame. Simt o durere în zona omoplatului drept. Încerc cu mâna stângă să apuc obiectul de sticlă cu cadru metalic ce-mi provoacă disconfortul. Daaaa. Am adormit vorbind la telefon. E târziu și sar din pat ca arsă.
Las mâncare în farfuria motanului și în fugă mă îmbrac. La naiba, o să întârzii la serviciu! Formez numărul de telefon al Adelei.
– Alo! Adela, vezi că în drum spre serviciu intru să iau oferta restaurantului pentru întâlnirea din weekend. Dacă întreabă George de mine spune-i că ajung cât pot de repede. Ciao!
Dau să pun telefonul înapoi în poșetă, când începe să sune.
– Bună, păpușă! Azi dimineaţă te-am adormit cu povestea mea. Așa era de interesantă… și simt o nuanţă amară în vocea lui.
– Auzi? Am dormit puţin și prost, am întârziat la serviciu, nici măcar o cafea n-am băut să mă pună pe picioare… Ar fi cazul să mă lași să stabilesc eu când ne auzim.
– Păi, așa rămâne atunci. Când ai chef de scris, mă cauţi. Și a închis brusc telefonul.
Nu mi-a căzut bine deloc, dar nu aveam timp de analizat gesturi. Cobor din taxi în faţa restaurantului și îl rog pe taximetrist să aștepte până mă întorc. Nu-și face probleme că nu plătesc. Firma lor are numele meu, adresa de domiciliu și știe că nu va rămâne fără bani, iar când peste zece minute mă întorc la mașină, butonează o aplicație de pe telefon.
Intru în clădirea unde avem birourile și mă îndrept spre lift.
– Ana, stai, așteaptă-mă să vin și eu, aud în spatele meu vocea lui George, asociatul. Am avut niște probleme cu Andi în dimineaţa asta. Mi-a trebuit mult timp să-l conving să rămână la grădiniţă. Tu? Nu pari a fi în toane bune.
– Eu am luat oferta de la restaurant pentru întâlnirea din weekend.
– Putea s-o ceară Adela, ne-o trimiteau pe mail, nu trebuia să mergi personal după ea.
Intrăm în primul birou, cel al Adelei și o văd cum mă studiază cu atenție. Îi zic în trecere:
– Ce-i? Mi-a crescut ceva pe nas și eu nu știu?
Adela îmi face cu ochiul și apasă butonul expresorului. Aroma cafelei se răspândește în tot biroul, iar asta mă înviorează. Înainte de a deschide ușa de sticlă ce dă spre biroul lui, îl întreb pe George:
– Astăzi trebuie să mergi la instanţă? Eu aș avea doar o amânare de depus. O duci tu, că-i zic Adelei să o facă acum?
– Sigur. Eu trebuie să ajung că am termen în procesul ăla de partaj.
Îi dictez Adelei ce trebuie să scrie și intru în biroul meu împingând ușa cu piciorul în lipsă de mână liberă, una ocupată cu trei dosare, cealaltă cu cafeaua. Mă prăbușesc vlăguită pe scaunul din spatele biroului și deschid primul dosar, dar realizez că, dacă nu mă ridic în picioare să dau ture în timp ce citesc, voi aţipi cu capul pe hârtii.
Termin de scris o întâmpinare și sunt mândră de felul în care am conceput-o. Nu o pot discuta cu George care-i plecat la tribunal, dar avem timp mâine. Încep să resimt efectul binemeritat al cafelei acum când mă pregătesc să plec acasă. Se apropie vacanța judecătorească și atunci îmi voi lua concediu. Chiar mi-ar prinde bine niște zile libere.
Iau telefonul de pe birou, selectez unul dintre ultimele apeluri și apăs simbolul specific. Telefonul sună prelung, dar nu-mi răspunde nimeni. Intră mesageria „Bună! Sunt Călin…” și mă hotărăsc să închid. Ies din clădire și simt căldura care radiază din asfaltul înmuiat, în care se afundă tocurile.
Va urma
*****
Imaginea reprezentativă face parte din arhiva personală și nu poate fi folosită fără acordul meu expres.
Va lua forma unei nuvele!? Sau roman!? Că talent ai! Vorba ceea: până-i hău’
Imi place!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Nu va fi roman, mă opresc la nuvelă.
Îţi multumesc, draga mea!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Vezi că și tu ne pui răbdarea la încercare? Dar simt că vine povestea lui Călin.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Și nu zici rău deloc, Petru. Vine, vine și povestea.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Prima dată am crezut că este o simplă poveste, dar se pare că se „tulbură” apele.. Hai că începe să-mi placă !
Weekend fain îți doresc, Constanța !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îţi mulţumesc, Ștefan! Ana și Călin se bucură să vă știe printre cititorii poveștii lor.
Sfârșit de săptămână plăcut!
ApreciazăApreciază
Aștept „episodul” următor…🥰
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vineeeee! În weekend-ul următor.🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aștept și eu cu mare nerăbdare!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Încurajările voastre mă obligă la mai mult și la mai bine.🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și eu aștept 🙂
Între timp admir. Ultima frază e literatură curată.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Issa! Mă gândesc în ce direcţii să-mi trimit personajele.🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Constanța, Ecoarta și Issa, au sintetizat exact expertiza. Pot să mă repet, ai mersul unui detectiv particular. Nu pot decât să-ți doresc să rămâi conectată. 😒
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mersul să aibă cumva legătură cu meseria mea sau e doar plăcerea de a înainta tiptil, precum un câine de urmă?
Mulţumesc, George!🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Totul e atât de bine scris, încât te ține „în priză”, iar nerăbdarea de a afla ce se mai întâmplă e la cote maxime.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Îmi doream să citesc ce ai scris, pentru că asta contează cel mai mult, după părerea mea: să nu-ţi plictisești cititorul.
Mulțumesc mult!
ApreciazăApreciat de 2 persoane