Parcăm mașina și, fericiţi că suntem în vacanță, ne îndreptăm spre recepția hotelului. Scot din poșetă voucherul eliberat de agenția de turism și cu un zâmbet angelic îl dau recepţionerului.
-Alina Tănase, zice el cu nasul în hârtie.
– Da, eu sunt, răspund cu același zâmbet larg pe faţă. Vă dau imediat și cartea de identitate.
– Ion Ion, spune în continuare recepţionerul, de parcă ar striga catalogul.
Partenerul meu zâmbește și el și flutură în aer cartea de identitate. Mi-a luat-o înainte, e deja pregătit.
– Aţi achitat cazare pentru o cameră dublă pentru șase nopţi cu mic dejun inclus, zice mai departe, iar noi apreciem modul corect în care citește. Apoi adaugă, nu se poate!
– Ce nu se poate? întreb eu nedumerită.
– Nu se poate să locuiți în aceeași cameră. E pandemie, s-a dat ordonanţă… Sunteți căsătoriţi?
– Nu, răspunde partenerul meu, dar locuim împreună de câţiva ani.
– Nu se pune, nu sunteți căsătoriţi înseamnă că nu sunteți o familie. Nu sunteți familie, nu puteţi locui împreună.
– Adică vreţi să plătim pentru două camere, zic eu brusc enervată. Nu vă este rușine? Când am plătit nimeni nu ne-a spus că nu putem locui împreună. Bine ne vom conforma, dar partenerul meu va locui la alt hotel.
Ion mă privește siderat, iar eu îi fac semn să mă ajute la bagaje. În cameră îi spun că vom locui împreună, dar fără să se știe. Pentru asta vom coborî și urca separat.
Ne luăm costumele de plajă și un prosop mare și stabilim unde ne vom întâlni. Orice lucru rău are și o parte bună, dar deocamdată n-am descoperit-o.
Închiriem două șezlonguri pe care le apropiem și o umbrelă. Ne ungem reciproc cu cremă și ne întindem pe cearșaful comun. Deodată o umbră mătăhăloasă îmi ia tot soarele. Ion nu poate fi, că e lângă mine. Deschid ochii în momentul în care umbra zice:
– Actele dumneavoastră la control.
Acum văd mai bine, înainte mă orbise soarele. E polițist. Adjectiv polițist.
Prind gentuța în care erau toate aruncate de-a valma și scot cele două cărţi de identitate, precizând plină de importanţă:
– Le-am luat într-o doară, că la ce ne-ar trebui la plajă.
-Uite că vă trebuie de acum, zice și îl văd dând din cap a pagubă. Depărtaţi imediat șezlongurile la 2 metri să nu vă amendez, că-mi sunteți simpatici!
Eu și Ion ne privim ca doi oameni loviţi cu maiul la cap până le-au ieșit ochii din orbite și executăm automat ordinul.
– Și să nu cumva în apă să staţi la mai puţin de 2 metri unul de altul, că o încurcaţi! Voi fi cu ochii pe voi.
Expozeul organului fiind terminat, Ion mai îndrăznește să întrebe cu o voce numai miere:
– Domnu’ șef, da’ cu mașina mai putem călători amândoi spre casă? Dacă nu, să cumpăr din timp bilet la tren pentru întoarcere.
– De-asta încă nu au zis, spune polițaiul scărpinându-se sub chipiu, vădit într-un impas.
*****
Sursa foto: adevarul.ro
Deşi nu mai e valabil, cred că pentru o clipă măcar, cei care au urlat în trecut că… familia tradiţională… au fost în culmea fericirii ştiind că actul din sertarul ăla plin de praf îi fereşte şi de virus şi de amenzi.
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Era aberant ce voiau să facă. Ar fi interesant care personaj din comisia aia poate gândi așa, pentru că este „bolnav”, omul ăla este periculos de-a dreptul.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
mie îmi place ion… că nu face ca vasile
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Spune-mi ce-ar fi făcut Vasile.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ce i-a recomandat gogu :))
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Înţeles. O trimitea pe ea la… plimbare.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
la asta nu m-am gândit :)))
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nu prea-nteleg, daca esti casatorit, iei altfel covid??? Dar cu ăia căsătoriții care stau separat, cum face? Sau cu divorțații? Dar dacă nu-s căsătoriți și au copil/copii…??
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Issa, ideea era să ai patalamaua la mână. Ar fi fost tare să-i separe și pe cei căsătoriţi! Divorțaţii sunt divorțaţi, nu mai fac parte din familie. Ordonanța se aplica și celor care nu erau căsătoriţi, dar aveau copii, în sensul că distanțare.😃
Nu înţeleg de ce trebuie să se facă de râs cu astfel de inițiative. De ce trebuie să iasă în spaţiu public cu aceste măsuri ca să realizeze cât sunt de aberante.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Glumisem… dar nu știam de aberațiile astea,, chiar pot să mă lipsesc un an de mare, chestii în condițiile actuale 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Știu că tu ai glumit, dar ei era să…😃
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nu se va ajunge la asa ceva. Chiar daca se vehiculeza in media vrute si nevrute. Este o situatie mai delicata cu acest numar mare de imbolnaviri dar nu cred ca vor impune masuri aiuristice.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Adriana, măsurile erau, nu sunt speculații. Au fost luaţi în bășcălie în mass-media și așa au renunţat.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Unu, mi-a plăcut cum ai povestit. Doi, se vede mai mult decât a spus Arafat, că nu e căsătorit că nu are timp. Trei, sunt prieteni, familii cu familii, care toată ziua sunt împreună, iar acum se voia ca în public toți să fie „despărțiți”, să păstreze distanța de 2 m… 😒
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Și patru… Mă bucur că a plăcut pamfletul meu.🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Doamne, fereşte!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Da, Aura. Era cât pe ce să se întâmple. Miștourile și bătaia de joc i-a readus la realitate. Am crezut că am revenit la totalitarism.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Glumim noi pe seama deciziilor, mai mult sau mai puțin inspirate, dar ne ni se face părul măciucă atunci când vedem cifrele mereu crescânde de infectați și de morți. Nu văd cine ar fi Mafalda, care în încercările – disperate, uneori – de a reduce numărul victimelor, ar alege soluțiile cele mai bune. Și în alte țări se fac gafe enorme (SUA) și se iau măsuri ridicole, ori nu se face nimic, ajungându-se să se arunce cadavrele pe stradă (Brazilia).
ApreciazăApreciat de 1 persoană