De ce doar acum? Acum a venit momentul sau poate am considerat că este un monument istoric foarte cunoscut. Din această cauză mă voi axa mai mult pe ceea ce consider mai puțin cunoscut de voi.

Imaginea reprezentativă vă va induce în eroare, articolul are legătură cu pandemia de SARS CoV-2 doar în privința măsurilor de relaxare. Pur și simplu mi-au plăcut cele două reprezentări grafice ale amfitrionilor acestui palat devenit muzeu și am acceptat invitația lor de a trece, nu pot spune pragul, de a trece de portalul monumental.

Palatul-muzeu este pe latura vestică a Pieței Mari, iar în corpul principal (din partea dreaptă) se află Galeria de Artă Europeană, Cabinetul de Stampe cu gravuri semnate de Albrecht Dürer, Marcantonio Raimondo, Agostino Carracci și mulți alții și Biblioteca Brukenthal (15.972 de volume) cu cărți rare, ediții princeps de poezie, filozofie, teologie, știință.

Casa Albastră, cea din stânga cu emblema orașului pe fațadă, adăpostește Galeria de Artă Românească.

Coloanele înalte și suple, terminate cu capiteluri ionice reprezentate de volute duble – în formă de spirală – asemeni unor coarne răsucite, străjuiesc intrarea și susțin ancadramentul decorat cu blazonul aurit al baronului Samuel von Brukenthal.

Poarta este din lemn de stejar și este decorată cu simbolurile artelor (pictura și muzica) și al cornului abundenței.

Înainte de a continua descrierea construcției am să vă spun două vorbe despre viitorul baron Samuel von Brukenthal, cel care se năștea în 1721 în localitatea Nocrich lângă Sibiu, într-o familie de juriști din tată în fiu, cu noblețe ereditară din partea mamei. Studiile le face la marile universități din Europa, unde îi cunoaște pe marii filosofi ai lumii.

Este primit de împărăteasa Maria Tereza căreia îi transmite dorința comunității sașilor transilvăneni de a avea reprezentant la Viena o persoană de-a locului. În 1777 se întoarce la Sibiu în funcția de guvernator de Transilvania și se căsătorește cu Sofia, fiica primarului. 1778 este anul în care va începe construcția palatului din Sibiu, după model vienez în stilul barocului târziu, auster, lucrări care vor dura 11 ani. Iubitor de frumos, în toată această perioadă, cât a stat la Viena, a colecționat obiecte de artă de mare valoare pe care le-a adus la Sibiu și cu care a împodobit palatul: picturi din școlile flamandă, olandeză, franceză, italiană, spaniolă, germană, ceasuri, mobilier, sobe din faianță decorată în stil baroc, neoclasic sau rococo , tapet din pânză pictată, candelabre din sticlă de Murano, stucaturi pe tavane.

Revenind la clădire, odată trecuți de portal, ne aflăm sub arcadele gotice sprijinite pe coloane groase, solide, de susținere cu capiteluri dorice. Aici se află două statui sculptate în piatră, bustul baronului și al împăratului Francisc al II- lea.

Pe soclul celor două statui se poate citi 1727, probabil anul când au fost sculptate. Bustul lui Samuel von Brukenthal a fost realizat de artistul german Ernst Richard Boege în perioada în care a locuit în România.

Tot aici este și statuia lui Francisc I al Austriei din dinastia Habsburg – Lotharingia, cunoscut și ca Francisc al II- lea, ultimul împărat romano-german al Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană (SIR).

Dacă treci de zona arcadelor, vei pătrunde în curtea interioară despărțită în două de o construcție cu un al doilea portal, de această dată susținut de doi atlanți, care, asemeni lui Atlas ce susținea pe umeri Pământul, sprijină pe cap clădirea. La momentul la care am făcut aceste fotografii, cei doi erau protejați de o folie ce reprezenta în mărime naturală originalul, dar am o fotografie mai veche înfățișând atlanții și portalul.

Nu mi-am propus să prezint interiorul muzeului și nici operele de artă pe care le găzduiește, ci doar câteva lucruri din exterior care trec neobservate, dar și lucruri de multe ori trecute sub tăcere.

Pentru astăzi ne vom opri aici cu prezentarea. Despre a doua curte interioară, despre furtul celor 8 tablouri valoroase, înstrăinate peste hotare, dar și despre jaful comuniștilor, în partea a doua.

*****

Sursa foto: arhiva personală

Toate fotografiile și videoclipul prezentate în acest articol fac parte din arhiva personală și nu pot fi folosite fără acordul meu expres.

15 gânduri despre „Muzeul Național Brukenthal – o altfel de prezentare (1)

  1. Foarte frumoasa prezentarea. Merita pentru colecțiile pe care le-a lăsat în urma recunoașterea și recunoștința noastră.
    Din prezentare mi-am ales intrarea principală, ce-i impunătoare, ușa aceea le lemn este superbă, dar pare foarte nouă, iar holul acela cu coloane gotice, iar superb.
    Mulțumesc pentru articol! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. Poarta este foarte bine îngrijită, iar în faţa ei stau tot timpul bodyguarzii unei firme private, așa că nu au putut amatorii de grafitti să se apropie de ea și să o strice.
      Partea a doua sper să-ţi placă la fel de mult.
      S-auzim de bine, Ina! 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  2. Deşi am vizitat Sibiul de multe ori, spre ruşinea mea, nu am vizitat acest muzeu. Ştiu că ultima dată când am trecut prin Sibiu cu gândul să-l vizitez, era…închis! Mi-a prins bine prezentarea ta şi aştept partea a doua şi a treia dacă se poate!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns la racoltapetru6 Anulează răspunsul

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.