Judecătorii falsifică istoria în motivarea deciziei disidentului Gheorghe Ursu

Nu este prima decizie nedreaptă dată de instanțele române și, mai mult ca sigur, nu va fi nici ultima, dar, să faci dintr-un disident un deţinut de drept comun, trebuie să recunosc că, până și instanțele comuniste ar fi avut de învățat și ar fi fost invidioase pentru performanţa falsificării istoriei prin motivarea deciziei în cazul lui Gheorghe Ursu.

Pentru cei care nu ştiu, Gheorghe Ursu a fost inginerul constructor, disidentul torturat şi ucis în bătaie în beciurile fostului Minister de Interne în anul 1985. În această lună a fost motivată decizia Curții de Apel București, motivare care a trecut aproape neobservată, chiar dacă ea nu are nicio legătură cu istoria noastră nu foarte îndepărtată și aduce atingere memoriei martirilor acestui neam.

Pe scurt, o bună colegă de serviciu (colegi binevoitori existau la tot pasul în urmă cu peste 30 de ani), care a ajuns în posesia jurnalului inginerului – jurnal în care îşi nota toate abuzurile regimului comunist şi din care periodic trimitea la Radio Europa Liberă – cum spuneam, buna colegă dând dovadă de patriotism românesc, a înmânat jurnalul organelor de securitate. Şi, cum nu putea fi arestat pe motiv că scria într-un jurnal sau că transmitea celor de la un radio denigrator al măreţelor realizări comuniste, i s-a înscenat un flagrant (erau tare pricepuți în asta) şi a fost acuzat și arestat pentru deținerea importantei sume de 18 dolari.

În octombrie 2019, judecătorii Curții de Apel București i-au achitat pe cei doi torționari securiști (Marian Pârvulescu şi Vasile Hodiș), iar acum câteva zile, mai precis în 22 ianuarie, a fost motivată decizia. Foștii ofițeri sunt nevinovați, victima poartă toată răspunderea pentru că n-a fost în stare să îndure torturile la care a fost supusă și a decedat.

Din motivare reținem „Curtea apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile din Statutul Curții Penale Internaționale referitoare la crime împotriva umanității” pe considerentul că după anul 1965, deşi se practica controlul informativ al populației, monitorizarea relațiilor cetățenilor români cu străinătatea, această speţă nu se încadrează deoarece Gheorghe Ursu nu este considerat disident, ba este chiar un privilegiat pentru că a putut să-şi întâlnească în afara granițelor României fiul stabilit în Statele Unite. Câtă mărinimie! Ce privilegiu!

În motivarea onorabililor magistrați, victima, adică Gheorghe Ursu, nu a manifestat în mod public dezacordul faţă de politica şi conducerea de partid şi stat şi din această cauză nu era o persoană periculoasă pentru securitatea statului. Opiniile şi nemulțumirile erau exprimate într-un jurnal personal şi nu au fost date publicității, iar în materialele transmise la Radio Europa Liberă numele lui nu a fost menționat. Cum s-ar spune, concluzionau judecătorii, Ursu nu prezenta interes pentru securitate, el fiind arestat şi deținut pentru infracțiuni de drept comun, nu disidenţă.

Înțelegeți ce se întâmplă? Dacă este desființată ideea de disidenţă şi intră sub incidența dreptului comun, iar încadrarea se schimbă din crime împotriva umanității în tratamente neomenoase, faptele sunt prescrise. Confirmarea torturii de către medici, de către martori, nu contează pentru o judecătoare (Mihaela Niță), care nu consideră tortura a fi crimă împotriva umanității, ci doar tratament neomenos.

Şi, uite aşa, cei doi foşti ofițeri torționari scapă de închisoare (or avea și pensii speciale?), iar decizia judecătorilor practic îl mai asasinează încă o dată, moral, pe Gheorghe Ursu. La 30 de ani de la revoluția împotriva comunismului, justiția, pentru care mulţi am ieșit în stradă s-o apărăm, batjocorește rezistenţa celor care au plătit cu viaţa apărarea democraţiei, șterge pe jos cu memoria colectivă și falsifică istoria.

25 de comentarii

    1. În perioada istorică în care majoritatea românilor preferau să-și ascundă gândurile și opiniile precum „struţii capul în nisip”, cei care aveau curajul să dezaprobe încălcarea drepturilor și libertăților și, care îndurau torturi pentru curajul lor, sunt martirii neamului. Astăzi au ajuns bătaia de joc a unor oameni, că nu pot spune judecători, care n-au idee de istorie și de ce s-a întâmplat în acele vremuri, dar care nu ţin cont nici de probele din dosar. Halal justiție! Vai de dreptatea lor!

      Apreciat de 1 persoană

  1. Este cu adevărat greu de înțeles! Este revoltător, iar dacă nu mai există căi de atac, atunci doar Dumnezeu i-a făcut dreptate! Că noi, oamenii…ce interese meschine au „nişte unii” de se dedau la astfel de „fārādelegi”?

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.