Biserica Ursulinelor

Înainte de a vorbi despre o parte din catacombele Sibiului ar trebui să vă spun câteva cuvinte despre Biserica Ursulinelor.

Plecăm din Piaţa Mare, trecem de clădirea Forumului German și coborâm pe strada General Gheorghe Magheru. După câţiva metri în faţa noastră se ivește Biserica Ursulinelor.

De fapt este vorba despre un ansamblu arhitectural, fostă mănăstire, care cuprinde biserica si clădirea alăturată, lipită, vopsită în diferite nuanțe de ocru, unde locuiau măicuțele și care până acum câţiva ani a adăpostit fostul Liceu Pedagogic Sibiu.

În faţa bisericii este înălțată statuia lui Nicolaus Olahus, preot catolic, istoriograf, cancelar, Guvernator al Ungariei și regent.

Biserica romano-catolică a fost edificată în secolul al XV-lea și a făcut parte din mănăstirea călugărilor dominicani. După eliberarea Transilvaniei de sub influenţa otomană și instaurarea administrației austriece, în mănăstire au locuit călugărițele ursuline venite din Slovacia, de prin zona de astăzi a Bratislavei.

Dacă biserica este construită în stilul gotic, cu contraforturi (ca în cazul Bisericii Evanghelice Sibiu) și binecunoscutele arce de cerc, clădirea fostului liceu prezintă caracteristicile stilului baroc, cu multe deschideri (ferestre) simetrice, cu ornamente arhitecturale bogate, scări interioare somptuoase ce leagă parterul de etajele superioare.

Deasupra intrării bisericii, într-o nișă, este statuia Sfintei Ursula. Cele două coloane ce mărginesc nișa au capiteluri corintice, împodobite cu frunze de acant. În mâna dreaptă sfânta ţine o frunză de palmier, simbolul martirajului, iar în mâna stângă un steag alb cu o cruce roșie. Steagul are în vârful lancei o cruce aurită.

De cum intri în biserică nu poţi să nu observi pe arcul de triumf inscripția în limba latină, scrisă cu majuscule, ce amintește de binefăcătoarea bisericii, Maria Terezia, împărăteasa Austriei, care a susținut și restaurat edificiul: „Haec aedes pietate Mariae Theresiae reginae avgvstae fvlta ac restavrata est”.

Literele romane marcate cu roșu reprezintă cifrele romane ale anului restaurării CDIMIIIVVVLCV (1775).

În interior se află trei altare. În momentul vizitei se făceau lucrări de renovare.

Astăzi această biserică este folosită în comun de Parohia romano-catolică, dar și de Parohia Greco-catolică, care a primit consimțământul Federației Ursulinelor din Germania.

Aceasta este partea văzută a bisericii. Ea are și o latură plină de mister, mai puţin cunoscută și la care vizitatorii încă nu au acces. Și spun „încă” pentru că de mulţi ani se discută despre valorificarea istoriei subterane a Sibiului, a catacombelor lui.

Se știe că din interiorul bisericii se poate coborî în locul în care se află criptele unde au fost înmormântate călugărițele și o parte din demnitarii orașului. Dacă la Biserica Evanghelică ferula se poate vizita, aici nu au acces decât cei care administrează biserica. Inițial a existat încă o intrare din clădirea alăturată (a fostului liceu), dar care a fost închisă pentru a se împiedica vandalizarea criptelor.

S-au spart zidurile, s-au distrus sarcofagele, iar osemintele au fost împrăștiate. Administratorii spun că vinovați sunt „sataniștii”, eu cred că mai degrabă teribiliștii sau curioșii care au crezut că vor descoperi comori.

Culoarele sunt mai lungi și întunecate (se presupune că ar duce spre Piaţa Mare), dar este un subiect despre care nu se discută. Permiterea accesului vizitatorilor a rămas la stadiul de promisiune pe considerentul că deschiderea unei intrări din stradă și amenajarea subteranului ar necesita investiții mari.

La un moment dat se spunea că în clădirea fostului liceu se va deschide un hotel. Trebuie să fie interesant să te cazezi undeva, central, deci pe bani nu puţini, iar „ceva mai jos” să fie „cazate” niște schelete.

Despre alte tuneluri și catacombe într-un alt articol.

*****

Cu excepția celor două fotografii preluate de pe wikimapia.org, celelalte fac parte din arhiva personală și nu pot fi folosite fără acordul meu expres.