Și, când credeam că nu mai am nimic major de modificat în atitudinea mea, a venit anul 2020. Că a venit, bine a făcut, dar a venit cu schimbări neașteptate.

Ce vreau să spun în continuare nu are legătură cu mesajul cântecului de mai sus, ci mai degrabă cu titlul lui. Nici nu intrasem bine în noul an când, dintr-odată, m-am decis să nu mai fumez.

Nu, nu a fost nimic gândit dinainte. Nu mi-am propus să renunţ la fumat din ianuarie (ca-n reclamă), dimpotrivă, aveam cumpărate opt pachete de ţigări, să nu cumva să rămân fără tocmai de sărbători, când a încolțit gândul că m-aș putea lăsa de fumat. M-a luat până și pe mine prin surprindere ideea.😂

Credeți că n-am mai încercat? De două ori în perioadele cât am fost însărcinată, dar fără voia mea (se pune?), pentru că mi se făcea rău de la mirosul ţigărilor și al cafelei și nimeni n-avea voie să fumeze în apropiere. A treia oară din solidaritate cu soțul meu care voia să scape de acest viciu. După trei săptămâni mă rugau cu toții să fumez că nu se mai puteau înţelege cu mine.

Și a patra oară, vara trecută, când mi-am rupt și ulna și radiusul mânii stângi prin Londra, iar doctorul care m-a operat mi-a spus clar că, dacă nu renunţ la fumat măcar două săptămâni, nu-mi va putea da jos ghipsul prea curând. Asta ar fi însemnat să nu mă întorc la timp în ţară pentru Open Air Blues Festival Brezoi. Mai aveam și acreditare la festival. N-am fumat două săptămâni, dar odată ajunsă acasă am reînceput să fumez.

Iar acum, în 2 ianuarie pe la prânz, în timp ce stingeam ţigara după primele patru fumuri, mi-am zis că ar trebui să renunţ. De câte ori eram întrebată când voi lăsa deoparte ţigările, răspundeam că nu-i momentul și… dintr-odată am realizat că venise. Prietenele au fost cele mai uimite, când le-am dat vestea. Să bântui șase ore prin mall și să nu ceri o pauză de ţigară, era de neînchipuit pentru mine până acum două săptămâni.

Nu-mi ascund pachetele rămase (e ca atunci când îţi privești dușmanul în ochi și încerci să-i ghicești reacțiile), nu mă feresc din calea fumătorilor și nu-i reneg, cum fac cei mai mulţi care renunţă la viciu. Ba chiar le iau partea în discuţii, pentru că înţeleg cât de greu este să renunţi la fumat, dacă nu ai făcut setările necesare la nivelul creierului. Cel mai greu este să scapi de reflexul de a aprinde ţigara, iar eu am găsit un truc. În locul fumatului mănânc un morcov crud. Cură de vitamina A.😃 😃 Mă și mir că nu mi-au crescut urechile până acum. Au trecut doar două săptămâni și îmi doresc să fiu învingătoare.

Și, când credeam că va fi un an anost, incolor, inodor, insipid, mi-am făcut… o surpriză. Sunt specialistă la capitolul „niciun moment de plictiseală”.

********

Sursa foto: pinterest.es

35 de gânduri despre „Și, când credeam…

  1. Deșii am văzut această notificare printre ultimele apărute la mine în mail, dar am zis că merită intâietate..
    Deșii am scris mult despre fumat pe celălalt blog, împreună cu alți voluntari, dar nu despre asta vreau să vorbesc, ci despre faptul că te felicit pentru hotărârea luată, și sper să duci această luptă până la capăt !
    Eu m-am lăsat în 95 pentru totdeauna..
    În timp ce mergeam pe trotuar am luat această hotărârea spontană și fermă..
    Fără dedicație, fără o dată anume, fără păreri, fără impresii, dar fermă !
    Mă rog ca să puteți biruii împreună cu soțul acest viciu murdar și scump, și să fiți liberi, Doamne Ajută !!!

    Apreciat de 2 persoane

  2. Eu iti tin pumnii si te sustin. Si spun doar ca daca eu am reusit pot reusi toti cei ce vor. 😛 Si nu zic ca e usor si nici nu-i privesc cu ura pe cei ce fumeaza, caci sunt un vechi fumator. 😛 Pupiciii (Da’ sa mergi sase ore prin mall far’ pauza nu fu’ greu??? – ma joc-;) )

    Apreciat de 1 persoană

  3. Ştiu aproximativ ce simți pentru că am fost fumătoare şi m-am lăsat aşa de pe o zi pe alta. Recunosc, dar foarte rar, mai aprind o țigară, însă după 1- 2 fumuri o sting/ arunc. A, nu-mi cumpăr țigări şi aici nici unul dintre cunoscuți nu fumează…dar nu numai asta! Foarte rar vezi pe cineva cu țigara aprinsă! Tu ştii că am fost în țară vara trecută. Eram în autogara din Cluj aşteptând pe cineva. M-am îngrozit: toată lumea fuma!
    Dacă vrei, poți! A, încă ceva: nu m-am îngrăşat!

    Apreciat de 1 persoană

      1. Constanța dragă, nimic special! Doar că eu mănânc să trăiesc, în sensul că nu sunt deloc „mâncăcioasă”, dulciuri deloc, carne puțină, fructe multe, prefer legumele la wok, multe brânzeturi. Mănânc foarte puțin la fiecare masă, iar pâine cam două felii pe săptămână. Acum să nu crezi că sunt o scândură umblătoare, dar nici nu am „burtoc” şi ceea ce este important: mă simt bine în pielicica mea!

        Apreciat de 1 persoană

  4. Chiar imi pare foarte bine.Eu nu am fumat nicioadata si nu prea ii pot intelege pe fumatori.De ce as da bani pe ceva care imi pune viata in pericol.E ca si cum imi fac rau intentionat.Bravo Constanta da-le incolo de tigari rontaie morcovi ca sunt mai sanatosi.

    Apreciat de 1 persoană

  5. Bravo Constanța! Îmi plac ambele idei: fără fumat, dar mănânci morcovi. Mi-ai făcut poftă de morcovi (dar la ora asta nu mai mănânc nimic seara). M-am lăsat de fumat la 13 ani, de revelion, așa dintr-odată, nepremeditat (pt totdeauna). Te susținem, ne bucurăm pentru tine!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.