Dacă n-am apucat să fac un bilanț pe anul trecut – nu al blogg-ului, nici al meu – măcar de-o retrospectivă a promisiunilor să pun. De fapt și retrospectivă este prea mult spus. Ziceţi-i cum vreţi.

Nu voi începe de la V.V. (cred că știţi la cine mă refer), nici de la Orlando (mă amuză să-i spun așa, că mă gândesc la Orlando Bloom – nuuu, personajele nu au nimic în comun, iar Bloom îmi și place, spre deosebire de Orlando al nostru), ci mai dincoace, de la demiterea guvernului de către parlament.

Să știţi că românul are vorbele alea înțelepte că „nicio minune nu ţine mai mult de trei zile„. Mai știu una „nu te grăbi să faci azi, las-o pe mâine că, poate, poimâine nu mai e necesar”. Normal, cu toții le știm, ce nu-i așa? Recunoașteți sincer, de câte ori nu vi s-au potrivit? Păi, politicienii nu sunt oameni? Nu sunt de-ai noștri? De ce ar gândi altfel?

Vă mai amintiţi discursul lui Orban, Ludovic Orban, după închiderea urnelor la alegerile prezidențiale din toamna 2019? Știu că vă amintiţi, nu știu dacă și el își amintește. Nu râdeți, vorbesc serios, când intră în politică li se implantează un cip, care periodic se resetează din proprie inițiativă sau la comanda utilizatorului. Revenind la subiect, că predicatul depinde de el, Ludovic cel Orban arunca în noi în acea seară de noiembrie cu promisiuni. Multe promisiuni.

Ce s-a ales de ele? Ce să se aleagă? După trei zile erau „prescrise”. Aţi crezut că vor dispărea pensiile speciale ale unora? Da creduli mai sunteți! Poate în Grecia sau la alții, azi nu vorbim despre ei, ci despre tracu’ geto-dacu’ de român. Păi ce credeți că liberalul, plus-useristul, pemepistul sau ce-o mai fi fost în opoziția de atunci, că Ponta nu era, n-are nevoie de bani? Unde vă treziţi? Sau pensiile magistraților…vorbiţi serios? Și, dacă încep să apară pe ordinea de zi a ședințelor dosarele care s-au umplut de praf în ani de zile? Vedeţi? Bine că v-aţi revenit.

Nu strigați la mine că ei vor, dar pesediștii, sămânță rea, au blocat totul. Să repet că sunteți creduli? Când au făcut propunerea, credeți că nu au luat în calcul și acest lucru? Ba au fost siguri că așa se va întâmpla, nu se mai pune că i-au ajutat și vreo câţiva de-ai lor. Și… de atunci nu se mai aude nimic despre „cele mai speciale pensii”. Nu se aude din partea guvernului, că magistrați nemulţumiţi am mai auzit pe la colţuri, ba câte-o scrisoare deschisă mai apare din când în când.

Am încălecat pe-o șa și până la următorul episod din retrospectivă nu vă mai tulbur. Sau…

***********

12 gânduri despre „Retrospectiva promisiunilor (1)

        1. O promisiune electorală care sună cam așa. „Băi amărăștenilor, luăm de la noi și vă dăm vouă”. Când, de fapt, se uită că noi am fost cei „furați”.

          Apreciază

  1. Citind articolul tău, mi-am adus aminte de anii imediați de după ’89. Atunci credeam cu tărie că implicarea onestă, dăruirea puținului tău timp liber comunității, poate aduce schimbări majore. Ba chiar, am intrat în politică, convinsă că pot urni lucrurile…dar m-am dezumflat destul de repede, pentru că înainte de alegeri, umblam de nebuni pe toate coclaurile şi mi se impunea să promit „marea cu sarea”, aberații. Am spus clar că sunt promisiuni deşarte, că nu putem să le îndeplinim, că mai bine ar fi să ne gândim la ceea ce putem face concret…Mi s-a spus, verde-n față, politica nu este pentru oamenii virtuoşi…şi multe altele….Ce-a urmat!?? Wooow! Dar astăzi nu mai contează…

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns la ecoarta Anulează răspunsul

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.