Dacă n-ar fi de plâns, te-ai tăvăli pe jos de râs

Sunt mai bine de patru săptămâni de când „cazul Caracal”, era să-i spun Caracas, ne ţine în priză.

Nu vreau să fiu rău înţeleasă, cred în existența rețelelor de traficanți de tinere (nu spun pentru ce) în alte ţări, mă îngrozește ce se întâmplă în acea parte de ţară, sunt alături de cele două familii, dar știrile false cu care suntem intoxicaţi parcă fac parte dintr-un scenariu creat în scopul de a ne îndepărta de cazul real.

Nici măcar nu vreau să mai vorbesc despre „făcătura” de anchetă. Aștept să se finalizeze și voi spune atunci ceea ce cred despre ea.

Stăteam și mă gândeam că Dincă ăsta este dracul gol. De ce? Păi, ia gândiţi-vă, cine ar mai putea face ce a făcut el într-o zi?

Adică, în 25 iulie, ziua în care Alexandra Măceșanu suna la 112. Dincă apare în filmările unor camere de supraveghere din centrul Caracalului bântuind pe la magazine. Ajunge acasă în jurul orei 12 și o omoară pe Alexandra. Ia un taxi și pleacă la „plimbare” după o cartelă telefonică în Craiova, de parcă în Caracal nu se găseau. O sună pe mama Alexandrei și pierde vreo trei ore prin Bănie (deși acasă avea o fată „moartă”) fără să-i pese că telefoanele date de ea i-ar putea aduce polițiștii la poartă. Se întoarce în Caracal și într-un nenorocit de butoi incinerează aproape total cadavrul fetei, din care mai rămân doi dinți, niște oase calcinate, cenușă și niște bijuterii ce au scăpat intacte. Vecinii, probabil răciți cu toţii în toiul verii, nu simt nimic și nici nu văd nimic.

Sper că mă urmăriţi, pentru că n-am ajuns la final. În ziua aceea Dincă mai are de făcut ceva: taie un porc. Când? N-am aflat, dar îl taie. Pe la 10 pm se hotărăște să se așeze în faţa televizorului.

Voi puteţi crede acest scenariu? Eu, nu. Încă mai am răbdare să mi se spună adevărul.

Dar până să apară adevărul, de parcă aștepta să se sigileze casa lui Dincă, apare anunțul bombă: Alexandru Cumpănașu, unchiul războinic al Alexandrei, vrea să se înscrie în cursa pentru alegerile prezidențiale.

E adevărat că, de vreo săptămână, tot făcea referire la asta, dar afirma că sunt doar speculații.

În fond și la urma urmei fiecare are acest drept. Dar, să alergi de la o televiziune la alta blamând pe toată lumea, în stânga și în dreapta, făcându-i pe toţi incompetenți (nu că mulţi nu ar fi!), să fii omniprezent pe internet, în presă, acuzându-i pe toţi de interese ascunse (nu că mulţi nu ar avea!), ca apoi să arunci bomba cu candidatura, mi se pare de noaptea minţii.

Câtă credibilitate mai poţi avea? Regret situația familiilor celor două fete! Regret scenariul ieftin în care au fost prinse fără să vrea!

Chiar nu-ţi este rușine, măi om fără conștiință, pentru ceea ce le faci? Trist!

Sursa foto:stiripesurse.ro

Publicat de Constanta Cretu

Dinamică, dependentă de adrenalină. Oricând, oriunde vei găsi un eveniment despre care merită să scrii, dacă o faci din convingere.

9 gânduri despre „Dacă n-ar fi de plâns, te-ai tăvăli pe jos de râs

    1. Unde vom ajunge? Nu știu. Dar acest „haiduc” promite că în doi ani ne scapă de bandele de interlopi din întreaga ţară. Nu-ţi vine să râzi când auzi așa inepții? Probabil că nu, dat fiind situația tragică în care face asemenea afirmaţie.🙁

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: