Sataniștii Metallica sau „nothing else matters”

Mă uit în troler să văd dacă lipsește ceva. A, da, brățările. E drept că nu voi putea purta decât una, dar cum să pleci la concerte rock fără? Acum pot să trag fermoarul și să pornesc la drum.

Las Sibiul în urmă și mă îndrept spre București. E ceva de mers, însă drumul nu va fi o problemă, acolo mă așteaptă un concert pe care mi l-am dorit din octombrie anul trecut. Pe drum ascult prog-rock metal. De ce nu heavy metal? De ce nu thrash? Pentru că asta va cânta Metallica. O să îi ascult live.

În București, căldură mare. Concertele vor fi mâine, așa că avem timp de colindat împrejurimile hotelului. Ba chiar să vedem și Arena Națională. E aproape de hotel, nu m-am înșelat când am făcut rezervarea. Pe drum privirea îmi este atrasă de o idee năstrușnică. Am mai văzut-o undeva, dar acum nu-mi amintesc.

La hotel recitesc lista cu obiectele interzise accesului pe stadion. Cu toate sunt de acord, dar și bricheta? De când merg la concerte (și, har Domnului, sunt multe) o singură dată mi-au oprit bricheta la intrare. La Aerosmith. Exces de zel. Dar și eu am fost prevăzătoare, aveam două. Așa voi face și acum. Copiii mei, dacă vor citi articolul, se vor întrista pentru că vor înţelege că n-am reușit să renunț la fumat.

A sosit ziua cea mare. Forfotă în hotel, sosesc rockerii pe care nu ai cum să nu-i recunoști. Ne zâmbim ca atunci când reîntâlnești vechi cunoștințe. Dăm nas în nas cu ei și la terasa de la mall unde ne-am oprit la o cafea în așteptarea orei de acces pe stadion.

Pornim cu pas voinicesc spre poartă, dar stupoare. Pe bilet scrie că trebuie să ne prezentăm la intrarea dinspre bulevardul Basarabia. Un polițist ne explică pe unde să o luăm. Așa că mai ocolim vreun kilometru și jumătate (cu GPS-ul pe telefon) ca și când nu puteam face asta după accesul pe poartă, când era mult mai simplu și foarte ușor.

Soare, căldură, aer irespirabil, dar ajungem fericiţi la intrarea „noastră”. Scaunele de plastic încinse și soarele ne vine din faţă. Hmmm…nu-i prea bine pentru filmat. E drept că până începe Metallica ar trebui să apună, dar eu mă încăpățânez să filmez și cele două formaţii din deschidere.

Pe norvegienii de la Bokassa i-am ascultat pe YouTube, iar acordurile de hardcore punk, mai agresive și mai rapide decât punk-ul rock-ului obișnuit, îmi plac cum sună.

Înființată în Suedia, formaţia Ghost urcă de fiecare dată pe scenă cu fețele acoperite. Cu excepția solistului Tobias Forge, care poartă o mască protetică, ceilalți membri au măști identice. Muzica lor combină multe subgenuri ale rock-ului, dar predomină pop rock și death metal.

În 1981, în Los Angeles lua naștere trupa Metallica. A durat până au fost apreciaţi, de multe ori banii adunaţi din concerte fiind insuficienţi. Stilul lor, combinație de heavy metal, thrash și hard rock, i-a făcut cunoscuți în întreaga lume, astăzi fiind o formaţie de referință.

Vă propun spre vizionare una dintre cele mai frumoase balade rock (dacă nu cea mai frumoasă), Nothing else matters.


One este piesa care mă fascinează cel mai mult. Pe parcursul acestei melodii veţi vedea multe efecte pirotehnice sincronizate cu ritmul caracteristic thrash-ului. Pentru mine Metallica rămâne One.

Restul videoclipurilor filmate poate fi vizionat pe canalul meu de YouTube.

Concertul extraordinar al formaţiei Metallica a luat sfârșit și, cu regret că totul a trecut prea repede, am părăsit stadionul (pe poarta cea mai apropiată de hotel). Cele 50.000 de „tricouri negre” au inundat porţile și străzile purtând cu ele acordurile și imaginile unui concert de zile mari, ale unei formaţii în plină formă.

Nu voi încheia articolul înainte de a reaminti despre donaţia de 250.000 de euro pe care „sataniștii” Metallica au făcut-o primului spital oncologic pentru copii din România. Fără alte comentarii.

Filmările fac parte din arhiva personală și nu pot fi folosite decât cu acordul meu expres.

Publicat de Constanta Cretu

Dinamică, dependentă de adrenalină. Oricând, oriunde vei găsi un eveniment despre care merită să scrii, dacă o faci din convingere.

8 gânduri despre „Sataniștii Metallica sau „nothing else matters”

  1. Nu este genul de muzica care sa ma dea pe spate, însa nu pot sa nu apreciez si aplaud gestul „satanistilor” care este de o noblete si iubire reala, din ce în ce mai rara, printre crestinii lumii moderne !
    O saptamâna superba cu bucurii si împliniri in toate aspectele existentei, draga Constanta !

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: