Open Air Blues Festival Brezoi (3)

O nouă zi de festival. A treia. Se anunță o zi perfectă: grupuri de iubitori ai blues-ului încep să apară, alţii poate nici nu au plecat din parc din seara precedentă, soarele ne răsfață, iar în fundal, în playlist, se aude Joe Bonamassa, Joe Bonamassa pe care l-am văzut acum câţiva ani în concert și care m-a vrăjit cu chitara lui pentru totdeauna.

Cu toții sunt fericiţi că se află aici, nimeni nu pare obosit. Sunt gata să o ia de la capăt împreună cu trupele din cea de-a treia zi. Deschiderea aparține formaţiei timișorene Jazzybit. Acordurile de jazz, rock și blues pun stăpânire pe parcul ce freamătă. Cei care urmează sunt „vârcolacii” din Serbia: Loup-Garou. Despre ei nu știam prea multe, dar am aflat la festival și vă las să ascultaţi povestea chitarelor și a muzicuţei.

The Gamblers, o altă formaţie din Serbia. Ţara vecină „ne cucerește” scena de la Brezoi cu formaţiile sale de blues. Alt stil, același gen muzical: blues.

Louis King, muzician de origine americană, stabilit în Australia, a intrat în topurile australiene din 1996, de la lansarea primului album de blues.

Cunoscut prin stilul său, care combină rockabilly cu rock’n’roll și blues, remarcat de publicațiile Rolling Stone Magazine și Blues Review, a cântat de-a lungul carierei alături de titani ai blues-ului, precum BB King, Buddy Guy sau Jimmy Vaughan ( fratele chitaristului Stevie Ray Vaughan). A concertat în Australia, Europa și Statele Unite ale Americii. Ce mai rămâne de spus? Îl revăd la Brezoi, mi-a plăcut și vă las să-l apreciaţi. Louis King & Band.

În Parcul Central din Brezoi atmosfera se încinge.

Despre Mike Godoroja & Blue Spirit, cea de-a cincea trupă din această seară, ce pot spune? Vine la acest festival cu un proiect care m-a încântat: blues-ul de la origini. Instrumentele vechi folosite în piesele muzicale sunt armonizate cu cele actuale și cu vocea lui Mike Godoroja.

Apreciez părinții care își educă frumos copiii aducându-i la concerte. Imagini din public

Penultima formaţie din această seară se numește Leon Beal feat Sax Gordon and Luca Giordano Band. Din nefericire, în filmarea făcută nu îl veţi vedea pe Leon Beal, care a intrat mai târziu pe scenă. Dar vă pot spune câteva cuvinte despre el. De la o vârstă fragedă a cântat în corurile bisericești. Apoi și-a înființat prima trupă de gospel în care îmbină plăcut această muzică cu R&B-ul și soul. Este cunoscut pe scena muzicală din Boston, dar și din întreaga ţară natală, din America de Sud și Europa unde concertează alături de Sax Gordon și trupa lui Luca Giordano. Mai trebuie adăugat că a participat la evenimente private pentru președinții Bill Clinton și Barack Obama și că mesajele pe care le transmite sunt de dragoste, fraternitate și pace.

Sursa foto:leonbealjr.com

Pe nesimțite seara a trecut și mă aflu în faţa ultimului concert. În timp ce mă îndrept spre locul de unde urmează să filmez, mă simt frustrată, nu știu nimic despre muzica lui Jonathon Long. De regulă nu se întâmplă asta, dar se mai întâmplă. Acum, când scriu, mă gândesc că poate a fost mai bine așa. Surpriza avea să fie extraordinar de mare.

Eram pregătită de filmare și ascultam primele note muzicale.

Pe scenă urcă Jonathon Boogie Long.

Mi-am strigat în gând wow(!) și am început filmarea.

Ce a urmat veţi vedea în videoclip. Erau sunetele înalte de chitară, care mă emoționează și la care simt prin toţi porii vibrația. Era ceva între sensibilitatea lui Joe Bonamassa și robusteţea lui Zakk Wylde. Un muzician complet, care ne-a demonstrat virtuozitatea sa făcând solo-uri din spatele scenei, cântând cu chitara la spate, după gât, și folosind microfonul pe corzi în locul mâinii. Îmbinând blues-ul, cel care se adresează ascultătorului direct, de la suflet la suflet, cel în care există o anumită spiritualitate, cu rock-ul, pe scena de la Brezoi Jonathon Long face spectacol. Simțeam că „s-a născut cu chitara în mână„, simțeam că s-a născut pentru asta. Mai târziu aveam să aflu că prima chitară și-a cumpărat-o la 6 ani, iar la 14 ani, cu sprijinul părinților, a ales să întrerupă studiile pentru a-și urma destinul: muzica.

Am călătorit alături de el prin versurile sale profunde despre dragoste, despre pace, despre Louisiana, despre oamenii din Baton Rouge, orașul natal. Ce poate fi mai emoționant decât declaraţia pe care a făcut-o că și-ar dori să-și urmeze visul cât mai mult timp și că ar vrea să cânte până în ultimele clipe? Și cântă cu sufletul! Cântă extraordinar!

Mulţumesc Open Air Blues Festival pentru numele mari pe care le-aţi adus pe scenă! Mulţumesc Brezoi pentru că ne-ai oferit o atmosferă de Woodstock în România!

Cu excepția fotografiei la care am indicat sursa, celelalte fotografii și filmările sunt din arhiva personală și nu pot fi folosite decât cu acordul meu expres.

14 comentarii

  1. Issabela Cotelin · iulie 23

    Frumoase imagini 🙂 Și, mai ales, frumoasă atmosfera invocată de tine, cred că este o relaxare. Să te bucuri de ea!

    Apreciat de 1 persoană

  2. vasyf · iulie 25

    Ma bucur nespus ca ai pomenit de Bonamassa!
    L-am admirat pe18 mai, live, pe Porche Arena!

    Apreciat de 1 persoană

    • Constanta Cretu · Acum 29 de zile

      Fiind festival de blues, nu puteam să nu-l amintesc. Pentru mine muzica lui reprezintă ceva aparte.
      Mulţumesc pentru comentariu!
      O zi frumoasă!

      Apreciază

  3. ecoarta · Acum 28 de zile

    OMUL se cunoaşte şi după genul de muzică pe care îl ascultă!
    Te îmbrățişez!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.