Open Air Blues Festival Brezoi (2)

Același peisaj, aceeași ambianță. Blues, bere și bună dispoziție.

A doua zi de festival a început cu The Cockblockers și The Southern Cockroaches.

Paul & The Blue Workers, un proiect ce adună instrumentiști din diferite formaţii consacrate românești (Paul Negoiță, Iulian Vrabete, Vlady Cnejevici, Teo Boar, Ovidiu Condrea), a îmbinat blues-ul cu piese din repertoriul Creedence, Joe Cocker, Stevie Ray Vaughan etc.

Alex Tomaselli (chitară, voce), cel care a pus piatra de temelie a formaţiei Tomaselli All Stars, de altfel și inițiatorul acestui festival de blues în Brezoi (fiind născut pe aceste meleaguri) a realizat primul album de blues live din România, a compus muzică pentru teatru, are colaborări cu formaţii de blues, rock, jazz, afro.

A urmat grupul Khalif Wailin’ Walter. De pe scenele muzicale din Chicago Blues a poposit pe scena festivalului din Brezoi aducând cu el stilul său unic de funky boogie blues. Sunetul trupei amintește de stilul New Orleans.

În piesa care urmează veți asculta o trecere de la Led Zeppelin (Stairway to Heaven) la blues.

Provenind din părinți de origine română, stabiliți în Statele Unite ale Americii, Diana Rein vine pentru prima dată în Europa și în România. Ea ne mărturisește în limba română ce reprezintă acest gen muzical (blues-ul) pentru ea, dar cel mai emoționant o face cântând vocal și la chitară.

Cea de-a doua seară se încheie cu un recital de excepție Ana Popovic. Despre ea am mai scris într-un articol mai vechi. Încerc să nu mă repet. Născută la Belgrad, primii pași în blues i-au fost călăuziți de tatăl său. La 15 ani începe să cânte la chitară, iar la 19 ani cântă într-o formație de R & B, Hush. În Olanda, unde pleacă pentru a se specializa în jazz, înființează formația care îi poartă numele. Va combina mai multe stiluri: blues, rock, soul și jazz. Cariera sa ia avânt în 2012 odată cu stabilirea în Statele Unite ale Americii.

Nominalizată și câștigătoare a nenumărate premii muzicale secțiunea blues, Ana Popovic a demonstrat la Brezoi, dacă acest fapt mai trebuia demonstrat, virtuozitatea cu care cântă la chitară, interpretarea vocală penetrantă și arta de a face spectacol alături de instrumentiștii desăvârșiți din trupă.

Din nefericire, în a doua zi de festival, sunetul, în filmările din spațiul destinat celor acreditați, a lăsat de dorit, boxele de bas fiind prea tare reglate. Din public totul a fost perfect.

Toate fotografiile și filmările din acest articol sunt din arhiva personală și nu pot fi folosite decât cu acordul meu expres.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.