Baldrick și Goldie

Astăzi am să vă spun povestea a două găinușe, dar nici nu este o poveste, este realitate. Baldrick, cea cu pene alb-negru, are aproape șapte ani. Cealaltă, Goldie, este mult mai tânără, are trei ani.

Ce au ieșit din comun cele două micuțe? S-au hotărât să devină mămici împreună.

Știam că o cloșcă nu prea suportă pe nimeni în preajma ei până nu-s puii mari. Baldrick și Goldie sunt altfel. Și-au împărțit ouăle după o regulă doar de ele cunoscută, când una părăsea cuibarul pentru mâncare, cealaltă prelua și ouăle celei plecate.

În final, au supraviețuit cinci puiuţi, fericiţi cu două mămici. Aleargă de la una, la alta, după cum sunt chemați, dorm ba sub Baldrick, ba sub Goldie, ba sub amândouă, iar uneori chiar și Baldrick doarme sub aripa protectoare a lui Goldie.

Foto:Judy, Finn, Walter & Bonnie

Astăzi mămicile au scos puii la plimbare prin grădină. Căţeii s-au încolonat, în ordinea mărimii, să-i primească și să-i cunoască pe noii locatari.

Foto:Judy & Alan

Totul m-a surprins: cele două găinușe, căţeii, modul în care se studiază reciproc, cu multă curiozitate, în niciun moment cu agresivitate.

Și, pentru că îmi place să pun tot timpul întrebări, mă întreb ce-i determină uneori să fie „mai umani” decât noi, oamenii?

Fotografiile din acest articol sunt din arhiva personală și nu pot fi folosite decât cu acordul meu expres.

Publicat de Constanta Cretu

Dinamică, dependentă de adrenalină. Oricând, oriunde vei găsi un eveniment despre care merită să scrii, dacă o faci din convingere.

23 de gânduri despre „Baldrick și Goldie

  1. Din tot regnul animal creat de Dumnezeu pe Terra, toate speciile au evoluat, s-au adaptat si s-au umanizat, doar omul (homo sapiens sapiens) s-a indobitocit, îndepartat de Adevar, pierzându-si reperele identitatii si originii, devenind o specie de fiara înfometata, si însetata de verbul „Avoir”, nemultumita si nesatisfacuta niciodata, a regresat si s-a transformat, riscând sa-si piarda definitiv si pentru totdeauna, identitatea originea si conjugarea primordiala, atemporala prin verbul „Être”!
    O zi binecuvântata cu liniste, bucurie si pace adevarata, draga Constanta !

    Apreciat de 1 persoană

    1. Am uitat să fim oameni. Ne credem superiori, când, de fapt, suntem specia cea mai distructivă. Probabil, într-o zi, pământul nu ne va mai răbda excesele pe care le facem și, dacă nu ne vom schimba atitudinea prin care totul ni se cuvine, vom plăti și vor plăti generațiile viitoare.
      O zi cu pace și liniște, Iosif!

      Apreciază

  2. Grozav articolul, cu poze cu tot! Acum, ce să şi zici!? Ce instincte le îndeamnă la tot felul de „fapte” ce nouă ni se par ciudate, dar lor normale, nu ştiu prea bine nici cei ce studiază comportamentul animalelor!! Oricum, în urma acestor ciudățenii, specia lor a avut de câştigat.

    Apreciat de 1 persoană

      1. Corect! Din pacate, în loc să vedem şi să simțim natura, fugim de ea ca…ştii tu cine de tămâie…preferăm betonul în loc de iarbă, preferăm laptopul, în locul unei plimbări în pădure…am uitat să mergem desculți, să zâmbim, să acceptăm, să….prea multe am uitat de-a lungul evoluției „homo sapiens”!
        Te îmbrățişez cu tot dragul!

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: