Broscuța campion

Povestea de astăzi se desfășoară în Regatul Broscuțelor.

Într-o zi în care soarele mai mult se ascunde privirii broscuțele noastre, cei drept cam plictisite, pun la cale o întrecere. Ce fel de întrecere ? Nu una oarecare.

Degrabă sfatul broscuțelor se adună să asculte propunerile. Și cum lista este lungă și timpul trece hotărăsc să voteze ce întrecere năstrușnică vor face. După multe discuții stabilesc să escaladeze cel mai înalt turn.

Pregătirile pentru concurs încep, dar cele mai multe se strâng să privească. Doar nu credeți că ele nu știu că e imposibil ce au hotărât? Vor să-și alunge plictiseala.

Se aliniază și se dă startul, iar concurenții pornesc către cel mai înalt turn. Prea puţine au cuvinte de încurajare, iar glasul lor aproape nu se aude din mulțimea care strigă: Opriți-vă! Vă pierdeţi timpul! N-aveţi nicio șansă!

Pe rând broscuțele încep să abandoneze întrecerea până când în concurs mai rămâne doar una, iar ea își continuă drumul până în vârful turnului. Victoria broscuţei solitare stârnește ropote de aplauze.

Aţi vrea să știţi ce a ajutat-o ?

Broscuța noastră este surdă.

Morala? Dacă te cunoști îndeajuns, poate că ai face mai bine să-ţi urmezi calea fără a-i asculta pe alții. De câte ori ai abandonat ascultând sfaturile altora care te-au descurajat? De câte ori ai regretat că te-ai lăsat prea ușor influenţat ?

Câteodată chiar e bine să fii „surd”!

Foto:facebook.com

9 comentarii

  1. issabelacotelin · aprilie 24

    Foarte mișto, dar ea era surdă de la natură, aș fi zis cîndva…
    Acuma știu că găsesc la farmacie dopuri de ureche dacă nu reușesc cu cele imaginare 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  2. racoltapetru6 · aprilie 24

    Și totuși, dacă tot ne-a rămas darul auzului, ar fi bine dacă am știi când trebuie să facem pe surzii sau când trebuie să ascultăm încurajările. Dar e al naibii de greu, mai ales când descurajările și lingușelile se aud cel mai des.

    Apreciat de 2 persoane

    • Constanta Cretu · aprilie 24

      Sunt oameni care tot timpul te descurajează. Poate că n-o fac din răutate, așa sunt ei, mai pesimiști. Am învățat să nu-i mai ascult, ba nu le mai cer niciun sfat. Dacă greșesc, știu că mi se datorează, dar mai bine așa decât să regret că n-am avut destulă încredere în mine. Și, de la o vârstă ajungem să ne cunoaștem cât de cât.

      Apreciat de 2 persoane

  3. ina02s · aprilie 24

    Draguta pilda broscutei. 🙂 Concluziile tale finale-s de luat in seama. Numai bine!

    Apreciat de 1 persoană

  4. Poteci de dor · aprilie 24

    Bine-ar fi să putem fi surzi câteodată! Dar nu prea putem trece de „barierele” impuse de alţii atât de uşor. Da, bine zice Issabela, căutăm dopuri.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.