Povestea de astăzi se desfășoară în Regatul Broscuțelor.
Într-o zi în care soarele mai mult se ascunde privirii broscuțele noastre, cei drept cam plictisite, pun la cale o întrecere. Ce fel de întrecere ? Nu una oarecare.
Degrabă sfatul broscuțelor se adună să asculte propunerile. Și cum lista este lungă și timpul trece hotărăsc să voteze ce întrecere năstrușnică vor face. După multe discuții stabilesc să escaladeze cel mai înalt turn.
Pregătirile pentru concurs încep, dar cele mai multe se strâng să privească. Doar nu credeți că ele nu știu că e imposibil ce au hotărât? Vor să-și alunge plictiseala.
Se aliniază și se dă startul, iar concurenții pornesc către cel mai înalt turn. Prea puţine au cuvinte de încurajare, iar glasul lor aproape nu se aude din mulțimea care strigă: Opriți-vă! Vă pierdeţi timpul! N-aveţi nicio șansă!
Pe rând broscuțele încep să abandoneze întrecerea până când în concurs mai rămâne doar una, iar ea își continuă drumul până în vârful turnului. Victoria broscuţei solitare stârnește ropote de aplauze.
Aţi vrea să știţi ce a ajutat-o ?
Broscuța noastră este surdă.
Morala? Dacă te cunoști îndeajuns, poate că ai face mai bine să-ţi urmezi calea fără a-i asculta pe alții. De câte ori ai abandonat ascultând sfaturile altora care te-au descurajat? De câte ori ai regretat că te-ai lăsat prea ușor influenţat ?
Câteodată chiar e bine să fii „surd”!
Foto:facebook.com
Foarte mișto, dar ea era surdă de la natură, aș fi zis cîndva…
Acuma știu că găsesc la farmacie dopuri de ureche dacă nu reușesc cu cele imaginare 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La mine funcționează antifoanele imaginare, dar le folosesc numai atunci când e nevoie.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și totuși, dacă tot ne-a rămas darul auzului, ar fi bine dacă am știi când trebuie să facem pe surzii sau când trebuie să ascultăm încurajările. Dar e al naibii de greu, mai ales când descurajările și lingușelile se aud cel mai des.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Sunt oameni care tot timpul te descurajează. Poate că n-o fac din răutate, așa sunt ei, mai pesimiști. Am învățat să nu-i mai ascult, ba nu le mai cer niciun sfat. Dacă greșesc, știu că mi se datorează, dar mai bine așa decât să regret că n-am avut destulă încredere în mine. Și, de la o vârstă ajungem să ne cunoaștem cât de cât.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Draguta pilda broscutei. 🙂 Concluziile tale finale-s de luat in seama. Numai bine!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am experimentat asta pe pielea mea, Ina. E bine din când în când, la nevoie, să „surzim” temporar. 😃
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ca noi toti. Uneori suntem si orbi si surzi… 😛
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bine-ar fi să putem fi surzi câteodată! Dar nu prea putem trece de „barierele” impuse de alţii atât de uşor. Da, bine zice Issabela, căutăm dopuri.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Soluții există. Issabela a ales una dintre ele. Eu aș prefera să ascult muzică în căști. 😃
ApreciazăApreciat de 1 persoană