Fluturele albastru

Se spune că un bărbat văduv își creștea singur cele două fiice. Fetele erau frumoase și foarte curioase și tot timpul îi puneau fel de fel de întrebări tatălui lor. Simţindu-se depășit de situație, dar mai ales dorind să le ofere o educație aleasă, bărbatul le-a trimis pe cele două fete să-și petreacă o perioadă în casa unui înțelept. Acesta avea întotdeauna răspunsurile cele mai bune la întrebările fetelor. Într-o zi, una dintre ele a adus un fluture albastru plănuind să-l înșele pe înțelept. A explicat sorei sale ce urma să facă. Va ascunde fluturele în palmele sale și-l va întreba dacă este viu sau mort. Dacă va zice că-i viu, îl va strivi, iar, dacă va spune că-i mort, va deschide palmele și-l va elibera. Astfel orice răspuns dat de înțelept nu ar fi fost corect.

Cele două fete au mers la înțelept pe care l-au găsit meditând. Fata i-a spus ce are în palme și l-a întrebat dacă fluturele albastru este mort sau viu. Calm și surâzând, înțeleptul i-a răspuns:

– Asta depinde numai de tine…fiindcă este în mâinile tale!

Nu-i așa că este o pildă frumoasă ? Fluturele este simbolul transformării personale. Trecerea lui de la ou, la omidă, pentru ca apoi să fie cu adevărat extraordinar, o creatură care ne încântă prin gingășia sa, este scara evoluției. De la stadiul larvei care se târăște, până la libertatea de a zbura a fluturelui, transformarea este uluitoare. Evoluția spirituală umană are la bază transformări asemănătoare. Răspunsul înțeleptului ne îndeamnă să avem curajul de a decide ce facem cu viața noastră, ea este ” în mâinile noastre”, de noi depinde ce vom face cu ea și felul în care vom acționa. De noi depinde dacă la final vom avea libertatea de a zbura.