Se spune că un bărbat văduv își creștea singur cele două fiice. Fetele erau frumoase și foarte curioase și tot timpul îi puneau fel de fel de întrebări tatălui lor. Simţindu-se depășit de situație, dar mai ales dorind să le ofere o educație aleasă, bărbatul le-a trimis pe cele două fete să-și petreacă o perioadă în casa unui înțelept. Acesta avea întotdeauna răspunsurile cele mai bune la întrebările fetelor. Într-o zi, una dintre ele a adus un fluture albastru plănuind să-l înșele pe înțelept. A explicat sorei sale ce urma să facă. Va ascunde fluturele în palmele sale și-l va întreba dacă este viu sau mort. Dacă va zice că-i viu, îl va strivi, iar, dacă va spune că-i mort, va deschide palmele și-l va elibera. Astfel orice răspuns dat de înțelept nu ar fi fost corect.

Cele două fete au mers la înțelept pe care l-au găsit meditând. Fata i-a spus ce are în palme și l-a întrebat dacă fluturele albastru este mort sau viu. Calm și surâzând, înțeleptul i-a răspuns:

– Asta depinde numai de tine…fiindcă este în mâinile tale!

Nu-i așa că este o pildă frumoasă ? Fluturele este simbolul transformării personale. Trecerea lui de la ou, la omidă, pentru ca apoi să fie cu adevărat extraordinar, o creatură care ne încântă prin gingășia sa, este scara evoluției. De la stadiul larvei care se târăște, până la libertatea de a zbura a fluturelui, transformarea este uluitoare. Evoluția spirituală umană are la bază transformări asemănătoare. Răspunsul înțeleptului ne îndeamnă să avem curajul de a decide ce facem cu viața noastră, ea este ” în mâinile noastre”, de noi depinde ce vom face cu ea și felul în care vom acționa. De noi depinde dacă la final vom avea libertatea de a zbura.